miercuri, 29 august 2012

Membrii PNȚCD se delimitează de Aurelian Pavelescu

sigla-rez-PNT-medresVă invit să semnați alături de mine comunicatul de mai jos, astfel: click pe Comments (dreapta sus, lângă titlu), apoi, în josul paginii, după ultimul comentariu, în căsuța Lasă un răspuns, introduceți numele, prenumele, profesia, data de la care sunteți membru PNȚCD, organizația din care faceți parte, funcția în partid (dacă este cazul), alte calități / demnități - demnitari, aleși locali (dacă este cazul, chiar dacă au fost deținute în trecut)
Vă atrag atenția că sunt moderate comentariile și nu voi da drumul pe blog decât celor care respectă condițiile de mai sus și scopul acestei postări: strângerea de semnături împotriva lui Aurelian Pavelescu.
Vă mulțumesc mult

Cristina Andrei, traducător, membră PNȚCD din 1992,  Org. PNȚCD Sector 1 București

NU Aurelian PavelescuCOMUNICAT: Membrii PNȚCD se delimitează de Aurelian Pavelescu

Asistând la recentele acțiuni de constituire a unei alianțe așa-zis de centru-dreapta, alcătuită din PDL și sateliții săi, constatăm cu uimire că dl. Aurelian Pavelescu, un personaj public periferic, ce a parcurs în cariera sa spectrul politic românesc aproape în întregime, se erijează în reprezentantul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, târând numele acestui partid istoric în derizoriul unei lupte între diverse grupuri de interese, cu care PNȚCD nu are nici o legătură.

marți, 28 august 2012

Grupul de Rezistență din PNȚCD - Obiective

sigla-rez-PNT-xlowresVă prezint mai jos Obiectivele Grupului de Rezistență din PNȚCD https://www.facebook.com/groups/Rezistenta.PNTCD/:

1. Eliminarea stării de confuzie în rândul opiniei publice, dar și a membrilor PNȚCD, induși în eroare de diverși "lideri", cu privire la situația reală a partidului

2. Comunicarea efectivă, eficientă, transparentă și rapidă în rândul organizațiilor și, mai ales, în rândul membrilor simpli ai PNȚCD.

3. Inițierea de acțiuni în scopul demascării și "debarcării" din PNȚCD a imposturii începute de ex-președintele PNȚCD Marian Petre Miluț și continuate de "moștenitorul" acestuia, Aurelian Pavelescu.

4. Protestul permanent față de hotărârile nedrepte din Justiție referitoare la PNȚCD, prin participare la toate procesele care privesc partidul și luări de poziție publice în această privință.

5. Inițierea de acțiuni civice și politice pe teme de interes național, păstrând și ducând mai departe tradiția marilor noștri înaintași țărăniști, sub semnul principiilor PNȚCD: DEMOCRAȚIE, MORALĂ CREȘTINĂ, PATRIOTISM LUMINAT, DREPTATE SOCIALĂ.

Acțiunile noastre se vor desfășura atât în mediul virtual, cât și în realitatea imediată, și ne vom folosi de toate instrumentele pe care democrația ni le pune la îndemână: petiții, mitinguri, declarații și comunicate, întruniri, precum și toate facilitățile New Media, precum: pagini, grupuri,  petiții și cauze în rețelele de socializare, bloguri, site-uri și forumuri de discuții.

Vă invităm să vă exprimați liber părerea, să faceți propuneri și să participați la proiectele noastre. Fiecare contează!

Grupul de Rezistență din PNȚCD - Comunicat

sigla-rez-PNT-medresCOMUNICAT: Grupul de Rezistență din PNȚCD se pronunță împotriva imposturii lui Pavelescu 

Asistând la recentele acțiuni de constituire a unei alianțe așa-zis de centru-dreapta, alcătuită din PDL și sateliții săi, constatăm cu uimire că dl. Aurelian Pavelescu, un personaj public periferic, ce a parcurs în cariera sa spectrul politic românesc aproape în întregime, se erijează în reprezentantul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, târând numele acestui partid istoric în derizoriul unei lupte între diverse grupuri de interese, cu care PNȚCD nu are nici o legătură.

De aceea, noi, Grupul de Rezistență din PNȚCD, alături de imensa majoritate a membrilor partidului, ne vedem obligați a preciza următoarele:

1. Aurelian Pavelescu beneficiază de o inexplicabilă recunoaștere în justiție a unui congres convocat și desfășurat nestatutar și ilegal; ca urmare a acestei "recunoașteri juridice", dl Pavelescu își proclamă o legitimitate pe care majoritatea membrilor PNȚCD nu o recunosc și nu au recunoscut-o vreodată.

2. Situația juridică a partidului este încă neclară, și toți președinții de facto sau de jure ai partidului sunt actualmente contestați în justiție; prin urmare, recunoașterea legală a unuia sau a altuia este, în fapt, provizorie, până la rezolvarea tuturor litigiilor în instanță.

3. Considerăm că tergiversarea proceselor legate de PNȚCD – aflat în această situație de cca 4 ani – constituie o gravă abatere  de la principiile democrației, privând partidul nostru, ca întreg, precum și pe membrii acestuia, individual, de drepturi constituționale elementare. Prin urmare, facem apel pe această cale la instituțiile răspunzătoare de judecarea proceselor în care PNȚCD este parte, solicitându-le judecarea cu celeritate a tuturor acestor procese.

4.  Apreciem că, dacă legea și dreptatea își vor urma cursul firesc, situația se va reglementa în curând și adevărul va ieși la iveală: Aurelian Pavelescu nu are îndreptățirea morală – și de altfel de nici o altă natură – de a se considera lider al PNȚCD, cu atât mai puțin președinte al acestuia.

Așadar, considerăm de datoria noastră să avertizăm pe toți cei care intenționează  să aibă relații oficiale cu PNȚCD că luarea în considerare a dlui Aurelian Pavelescu ca reprezentant al partidului nostru este o eroare care va face ca toate documentele în care domnia sa va apărea ca având această calitate să fie lovite de nulitate.

De asemenea, anunțăm pe această cale constituirea Grupului de Rezistență din PNȚCD, în cadrul căruia invităm toți membrii de bună-credință ai partidului, întru lupta comună împotriva imposturii, întru promovarea adevăratelor valori ale acestui partid istoric: democraţia, morala creştină, patriotismul luminat, dreptatea socială.

Obiectivul principal al acestui grup este reunificarea reală a PNȚCD sub semnul adevăratelor sale valori. La acest  obiectiv urgent se adaugă un altul, nu mai puțin important, pe care îl dorim atins cât mai curând posibil: relansarea partidului pe scena politică românească, unde PNȚCD poate și trebuie să se constituie în atât de dorita și necesara alternativă la clasa politică actuală.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Grupul de Rezistență din PNȚCD

https://www.facebook.com/groups/Rezistenta.PNTCD/

București, 27 august 2012

Grupul de Rezistență din PNȚCD - Manifest

sigla-rez-PNT-medresVă prezint mai jos un manifest la care ader și la care îi invit  să adere pe toți membrii PNȚCD de bună credință 

MANIFESTUL GRUPULUI DE REZISTENȚĂ DIN PNȚCD

Grupul de rezistență din PNȚCD este un grup de acțiune și atitudine politică, de rezistență față de impostura din partid, pe care o vom demasca fără cruțare, până la dispariția ei.

Nu suntem o altă "aripă", nu am ales alt președinte, nu am preluat conducerea, nu intenționăm să dezbinăm, ci dimpotrivă, să reunim cât mai mulți țărăniști sub stindardul valorilor reale ale PNȚCD și împotriva celor care încearcă să ne distrugă și să târască numele partidului nostru în noroiul unei politici care nu ne reprezintă.

Noi suntem cei care au rămas și vor rămâne în PNȚCD, noi suntem cei care considerăm că acest partid poate și trebuie să fie alternativa atât de dorită și necesară pe scena politică românească actuală.

Noi suntem inima care mai pâlpâie în PNȚCD, suntem cei care ne-am săturat de procese, de lipsa de acțiune și de atitudine, de congrese inutile ce ne dezbină, de uciderea în fașă a oricărei inițiative politice și cetățenești, de letargie, lehamite și dezorganizare, de lipsa de comunicare, de aripi și aripioare.

Noi suntem vocea membrilor de rând, care au asistat neputincioși până acum la deciziile diverselor conduceri, suntem vocea celor care vor să rămână în partidul lor de suflet și care vor să acționeze politic din interiorul acestuia, pentru partid, pentru comunitățile în care trăim, pentru țară.

Suntem, de fapt, cei mulți din PNȚCD care doresc să păstreze vie tradiția acestui partid, care nu vor să se încoloneze de-a dreapta sau de-a stânga în alianțe nefirești. Suntem cei sătui de a da explicații rudelor, prietenilor, cunoștințelor, în legătură cu aripile și aripioarele din PNȚCD, în legătură cu acțiunile politice ale liderilor săi, care nu ne reprezintă. Suntem cei care vor să nu le fie rușine, suntem cei care vor să stea cu capul sus. Suntem țărăniștii care vor să voteze PNȚCD cu conștiința că astfel vor urma și vor duce mai departe principiile înaintașilor noștri, și nu interesele de moment ale unor impostori care vor să folosească acest partid drept trambulină pentru un loc în parlament.

Suntem acei membri de rând care luptă să-și păstreze verticalitatea într-un partid care, printr-un nefericit joc al sorții, a ajuns să fie reprezentat la nivel oficial de un traseist notoriu, suntem cei care rămân aici, în partid, să ducă lupta împotriva imposturii din interior. Suntem și rămânem aici, așa cum am fost și vom fi întotdeauna, țărăniști în minte și în suflet, și nu vom pleca nicicând din PNȚCD. Vom fi spinul din coasta celor care vor să ne îndepărteze, care vor să ne înăbușe, să ne reducă la tăcere.

Suntem țărăniștii care vor rămâne țărăniști toată viața, chiar dacă impostorii miluțopaveliști, care și-au transferat puterea de la unul la altul pe model stalinist, ne vor exclude sau ne vor demite. Suntem și vom fi aici întodeauna și nu vom lăsa partidul să moară. PNȚCD va respira prin noi, noi cei mulți care strigăm acum: NE-AM SĂTURAT DE IMPOSTURĂ, NE-AM SĂTURAT DE POLITICHIE, NE-AM SĂTURAT DE VOI, CEI CARE NE FACEȚI DE RUȘINE!

Constituirea Grupului de Rezistență din PNȚCD

Vă aduc la cunoștință constituirea Grupului de Rezistență din PNȚCD. Pagina oficială a Grupului pe Facebook se găsește aici: Grup.RezistentaPNTCD . 

Înscrierea în grup - pe Facebook - se poate face aici: Facebook-Grupul de Rezistență din PNȚCD . 

Înscrierea în grup este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulate:

Rezistența PNȚCD1. Adresați un email la rezistenta.pntcd@gmail.com, cu subiectul: Adeziune la Grupul de Rezistenta din PNTCD, iar în corpul mesajului vă rugăm să furnizați datele dvs. de contact: NUME PRENUME, PROFESIA, ANUL INTRĂRII ÎN PNȚCD FUNCȚIA/ORGANIZAȚIA (ORAȘUL)/CALITATEA DE SIMPATIZANT; TELEFON; EMAIL; alte date relevante
2. Semnați comunicatul membrilor PNȚCD care se delimitează de Aurelian Pavelescu, aici: , conform instrucțiunilor din primul și ultimul paragraf al articolului.

 

Atât cererea de adeziune, cât și semnarea comunicatului le puteți face prin formularul de Contact al acestui blog, prin furnizarea datelor personale și mențiunea ”Semnez comunicatul de delimitare față de A. Pavelescu”. Vă mulțumesc!

Reproduc mai jos descrierea grupului:

Grupul de Rezistență din PNȚCD a apărut ca o necesitate de reacție la impostura ridicată la rang de lidership în acest partid istoric odată cu Marian Petre Miluț - cel care, în 2008, a călcat în picioare voința membrilor partidului, care au optat pentru îndepărtarea sa de la conducerea PNȚCD – și continuând cu "moștenitorul" numitului Miluț, Aurelian Pavelescu, care a preluat conducerea partidului printr-un congres nestatutar și ilegal, recunoscut, în mod surprinzător, de justiția română.

Acest grup se dorește a fi o portavoce a membrilor de rând ai PNȚCD, precum și o platformă pentru acțiuni civice și politice menite a purta cu onoare numele acestui partid istoric. Dorim să concentrăm aici toate forțele oneste și fidele principiilor PNȚCD, pentru a demasca și a înlătura impostura din partid, pe cale democratică, prin acțiuni reprezentative pentru membrii simpli ai PNȚCD, care s-au văzut adeseori prinși în jocuri politice străine de interesele partidului și ale țării. Aici, în acest grup, acești membri vor putea lua atitudine și vor putea iniția acțiuni destinate să readucă PNȚCD la lumină, să contribuie la reconstrucția și revigorarea acestuia din temelii.
Pe cei aflați încă în confuzie și care doresc să se lămurească definitiv asupra adevărului îi invităm să parcurgă istoria ruperii PNȚCD în aripi, aici: PNȚCD: o radiografie 2008-2011


De asemenea, vă reamintim tuturor celor care ați ajuns pe această pagină că impostura Miluț a fost demascată în mod public, printr-o scrisoare deschisă semnată de doamnele Coposu și de președintele de onoare al partidului, domnul Ion Diaconescu, în mai 2009. Poziția dumnealor vizavi de autoproclamatul lider PNȚCD o găsiți aici: Vă somăm să renunțați la această impostură!

Cât privește propagarea imposturii prin Aurelian Pavelescu, vă invităm să urmăriți mesajul domnului Ion Diaconescu aici: Mesaj către membrii și organizațiile PNȚCD al Președintelui de Onoare al partidului

luni, 20 august 2012

PLURIPARTIDUL

 

[caption id="attachment_4392" align="alignleft" width="203" class=" "]Foto: rapcea.ro Foto: rapcea.ro[/caption]
Uniţi în cuget şi-n simţiri, suntem (aproape) toţi de acord că întruchiparea supremă a Răului din România este acest preşedinte cu veleităţi de dictator, Traian Băsescu. Desigur, acesta este ajutat în întreprinderile sale malefice de monstruoasa gaşcă PD-L – o adunătură de hoţi, inculţi, incompetenţi, şi lacomi pe deasupra.
 
Într-un elan patriotic, se naşte Alianţa Salvatoare, PSD-PNL-PC, care va lupta vitejeşte cu Răul, cu Dictatura, întru propăşirea bunăstării, a democraţiei, a valorilor reale ale acestui neam greu încercat de guvernarea dezastruoasă a lui Boc. Care Boc a dus de râpă ţara singur-singurel. Sau, în cel mai bun / rău caz, ajutat de monstruoasa gaşcă mai sus-menţionată.Desigur, Alianţa Salvatoare nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, aceşti salvatori ai neamului nu au avut niciodată alt scop decât salvarea neamului, inclusiv (sau mai ales) când s-au aflat la putere, neavând, fireşte, nici o contribuţie la actuala stare de fapt dezastruoasă.

Şi, desigur, în autentic spirit democratic, TOATE televiziunile ar trebui să fie la unison în înfierarea Răului Suprem, să susţină pe toate căile îndepărtarea acestuia. Şi, implicit şi logic, preluarea puterii de către Alianţa Salvatoare.Există o logică în toate. Chiar şi când ea este dincolo de percepţia noastră conştientă, ea există totuşi. Ca şi manipularea.

Manipularea este omniprezentă, ea este un fapt normal şi general de viaţă, un act pe care toţi, mereu, îl exercităm, conştient sau nu, începând cu banalul “te rog” şi sfârşind cu planurile de manipulare a unora sau a altora, planuri mai mult sau mai puţin complicate, pe care ni le creăm pentru atingerea unor scopuri mai mult sau mai puţin banale. Malefice sau benefice. Manipularea în sine nu este ceva rău. Conotaţiile pozitive sau negative sunt date de scopul urmărit. Or, când cineva se străduieşte să manipuleze în scopul de a demonstra că pe scena noastră politică se înfruntă Binele şi Răul, când este EVIDENT că se confruntă două rele (nu importă “răul mai mic”, care o fi acela, tot RĂU este), atunci conotaţiile nu pot fi decât negative.Dincolo de (încercările de) manipulare, adevărul este simplu, este evident şi este unul singur. Desigur, el poate fi “adnotat”, completat, comentat, interpretat, negat, susţinut sau dezavuat, însă tot unul singur rămâne şi se rezumă la câteva cuvinte: “aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Şi NU este valabil doar de două decenii încoace, ci DE LA INSTAURAREA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA PÂNĂ ÎN PREZENT. În tot acest răstimp România a fost (şi este încă) pe mâna LOR. Pe mâna unei caste ce a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri: PMR, PCR, FSN, PDSR, ca să devină în cele din urmă PSD ET CO, acest “et co” din coadă reprezentând TOATE partidele de pe scena politică actuală. Această castă a parcurs, în această lungă perioadă de peste 50 de ani, drumul de la Partidul Unic la PLURIPARTIDUL de astăzi.

“Măria” se plimbă lejer de colo-colo prin toate partidele (= PLURIPARTIDUL), fie aceste partide în opoziţie sau la putere. “Măria” îşi face mendrele în linişte, îşi urmăreşte interesele proprii şi personale cu seninătate, schimbându-şi pălăria în funcţie de vreme (vremuri), între timp împuindu-se peste tot şi cu oricine, practicând fără scrupule cea mai veche meserie din lume. Nu de alta, dar trebuie să se asigure că vor exista suficiente progenituri care să moştenească Pluripartidul… să preia moştenirea castei…

Negarea acestei realităţi evidente este (cel puţin) o naivitate. Tot românul o vede, o simte, o intuieşte, o trăieşte pe propria piele, zi de zi. Din 4 (5) în 4 (5) ani tot încearcă să schimbe ceva prin votul său, apoi este acuzat, de-a otova, că el este vinovat, că n-a votat pe cine trebuie: “voi i-aţi ales, voi să trageţi consecinţele” – zic şi cei vechi, şi cei noi, adică Pluripartidul care iese la lumină (putere) când cu o faţă, când cu alta, prin votul democratic al bieţilor români. Căci, fireşte, “cine trebuie” nu va candida niciodată, iar dacă o va face, Pluripartidul va avea grijă să-i asigure o cădere liberă. Cum a făcut cu PNŢCD, singurul partid pus pe lupta împotriva (neo)comuniştilor până la ultima suflare. Şi iată că Pluripartidul l-a adus aproape de ultima suflare…

Şi iată că Pluripartidul îşi vede în continuare liniştit de jocul democratic de faţadă, de această piesă de teatru care trebuie jucată – n-are încotro, căci afacerile în interes propriu şi personal merg mai bine, se vede, în (iluzia de) democraţie. În această piesă Pluripartidul este producător, dramaturg, regizor, actor şi… sufleur. Pe scenă, Pluripartidul îşi joacă foarte bine autosfâşierea, în culise se împacă cu sine însuşi, cel mai probabil la o bere, felicitându-se pentru fiecare act jucat, “oblojindu-şi” organele sfâşiate (= diversele partide cu diverse denumiri), care nici nu au fost, de fapt, sfâşiate, căci, nu-i aşa, totul a fost magistral pus în scenă.

Pluripartidul este conştient că spectacolul nu-i va fi întrerupt prea curând, căci CASTA din care a fost zămislit a avut suficient timp la dispoziţie pentru a se întreţese în însăşi carnea ţării şi, mai ales, în organele ei vitale.

Mesajul implicit pe care Pluripartidul îl transmite poporului român este acesta: “Votaţi voi câţi independenţi credeţi de cuviinţă, votaţi-o pe Albă-ca-Zăpada, votaţi PNŢCD, singurul partid care se încăpăţânează, ca o din ce în ce mai neputincioasă vestală, să ţină aprinsă văpaia anticomunistă, Pluripartidul nu va muri. Ba încă va fi suficient de puternic ca să ucidă PNŢCD, să o “violeze” pe Albă-ca-Zăpada şi să-i corupă pe independenţi”.

Pluripartidul şi-a asigurat legi care să-l perpetueze, să-i întărească poziţia, ucigând “din pântec” orice Albă-ca-Zăpada care ar încerca să se nască. CINE în ţara asta poate aduna 25.000 de semnături (din cel puţin 18 judeţe, şi nu mai puţin de 700 pe judeţ) pentru înfiinţarea unui partid? Evident, numai o persoană provenind din Pluripartid şi / sau cu puternicul sprijin al acestuia! Mai mult, dacă biata Albă-ca-Zăpada reuşeşte să se nască, totuşi, ea este destinată exterminării, dacă nu este suficient de puternică pentru a ţine o adunare generală o dată la 5 ani sau pentru a participa la două campanii electorale succesive… Deh, aşa zice legea. Legea Partidelor. Aşa că Albă-ca-Zăpada, dacă nu este EXTREM de viguroasă din start (pe speze proprii), va trebui fie să se lase puternic pătrunsă de organele Pluripartidului (ce i se vor pune, generos, la dispoziţie), fie să se facă frate (soră) cu Pluripartidul până trece lacul… şi atunci nu va mai fi deloc ALBĂ ca zăpada, ci va fi la fel de mânjită ca şi generosul Pluripartid care a acceptat-o, îngăduitor, pe lângă el. Sau a absorbit-o total…

Dacă însăşi Albă-ca-Zăpada este sortită unui astfel de traseu tragic, este de la sine înţeles că Independenţii îi vor împărtăşi soarta. Singura diferenţă este că în cazul lor totul se va petrece mai rapid şi, poate, mai dureros.

Uniţi în cuget şi-n simţiri, suntem (aproape) toţi de acord că trebuie să se întâmple ceva. Să facem ceva. Mulţi români ar vota o Albă-ca-Zăpada. Sau mai multe. DACĂ acestea s-ar putea naşte. Pentru ca ele să prindă viaţă, este necesară în primul rând modificarea Legii Partidelor. S-o punem în discuţie! Mulţi români ar vota independenţi. Să vină independenţii! Să-i propunem, să-i ajutăm, să-i sprijinim! Şi să sperăm că nu ne vor abandona. Până una-alta, de ce nu ne-am orienta spre acest partid istoric – PNŢCD – pe care Pluripartidul s-a străduit din răsputeri să-l distrugă, dar care încă respiră! Ce-ar fi să nu-l lăsăm să moară?

În orice caz, Pluripartidul nu va dispărea. El va exista MULTĂ vreme de acum încolo în societatea românească. Putem spera numai în slăbirea lui treptată. După crearea unei alternative, chiar dacă victoria nu se întrevede încă, aceasta trebuie urmărită, cu speranţă şi încredere. Şi cu o încăpăţânare cel puţin egală cu cea a Pluripartidului.

sigla-rez-PNT-xlowres

 

 

 

 

(Articol publicat pe 24.01.2011, pe AntiTot)

luni, 30 iulie 2012

65 de ani de la dizolvarea PNŢ







(Articol preluat de pe vestul.ro)
Foto 1

În 29 iulie 1947, Guvernul condus de Petru Groza decide dizolvarea PNŢ, partid care constituia o ameninţare pentru regimul comunist.



Începând cu 1944, Partidul Comunist Român a încercat, prin toate mijloacele, inclusiv forţă, să pună mâna pe putere.
Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat s-au opus, forţele comuniste încercând distrugerea acestora. În preajma alegerilor din 19 noiembrie 1946, PNŢ a trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, arătând abuzurile guvernului din România. Deşi PNŢ a câştigat de departe alegerile, acestea au fost falsificate, iar Blocul Partidelor Democrate (care forma guvernul de stânga al lui Petru Groza) a ieşit învingător. Partidele istorice nu recunosc alegerile. Guvernul lui Groza are control complet asupra administraţiei
Ceea ce a rămas cunoscut până în ziua de azi drept „Înscenarea de la Tămădău” a constituit momentul în care comuniştii au lovit puternic PNŢ. În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi ţărănişti este surprins de autorităţile comuniste, pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea. Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident cu două avioane IAR Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară. Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-şi mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Ei urmau sa fie ajutaţi de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept act de trădare naţională şi transformată într-un caz politic major.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului au fost arestaţi. La 29 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat lichidarea PNŢ, cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă.
Înscenarea judiciară împotriva PNŢ are loc între 29 octombrie - 11 noiembrie 1947, când Iuliu Maniu, pe atunci în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă şi degradarea civică pe 10 ani, confiscarea averii şi plata sumei de 50.000 de lei, cheltuieli de judecată. Maniu a murit pe 3 februarie 1953, în închisoarea comunistă de la Sighet, la vârsta de 81 de ani. Ion Mihalache a fost deţinut într-o celulă izolată până la sfârşitul vieţii, iar Ovidiu Borcea a fost asasinat. Nicolae Penescu, ministru de Interne în guvernul Rădescu, a fost eliberat în 1964 şi a putut emigra în Franţa, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie faţă de generalul Charles de Gaulle, preşedintele francez, ce va face o vizită în 1968 în România. În anii ce au urmat, liderii ţărănişti sau chiar simplui membri care au îndrăznit să critice regimul au umplut lagărele şi temniţele comuniste. Unii au supravieţuit, dar numărul celor care au murit în închisorile de la Sighet, Aiud, Galaţi, Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebeş, Craiova, Oradea, Suceava, Râmnicu Sărat, Botoşani, Vaslui, în mine, la Canal, precum şi în satele din Bărăgan, de ordinul zecilor de mii, nu este cu exactitate cunoscut nici în zilele noastre.Ana LUPU

29.07.2012


(Sursa: vestul.ro)

joi, 19 iulie 2012

Hotărârea Consiliului de Miniștri privind dizolvarea PNȚ- iulie 1947

(Sursa: Barlogul PNTCD: )

Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.027 din 29 iulie 1947 privind dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu




DOCUMENT nr. 1.027 din 29 iulie 1947 privind dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu

EMITENT: CONSILIUL DE MINISTRI

PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 30 iulie 1947

Ministerul Afacerilor Interne

Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa dela 29 iulie 1947,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al afacerilor interne Nr. 22.694 din 29 Iulie 1947, Pentru respectarea ordinei publice şi siguranţei Statului; În virtutea art. 107, alin. ultim, din Constituţie,

Decide:

ART. 1

Partidul Naţional Ţăranesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu, este şi rămâne dizolvat, pe data publicării în Monitorul Oficial a prezentului jurnal. Această decizie de dizolvare, include şi toate organizaţiile judeţene, de plasă şi comunale ale susmenţionatului partid, organizaţiile militare, de tineret, femenine şi orice alte organizaţii sau asociaţii conduse de acest partid.

ART. 2

Sediile şi orice localuri de întâlnire ale acestui partid vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi.

ART. 3

Întreg patrimoniul acestui partid va fi lichidat conform legii.

ART. 4

D-nii miniştri secretari de Stat la Departamentul Afacerilor Interne şi Justiţiei, sunt însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a prezentului jurnal.

Dr. Petru Groza, Teohari Georgescu, Lucretiu Patrascanu, Gh. Gheorghiu-Dej, St. Voitec, Lotar Radaceanu, Ing. Tudor Ionescu, R. Zaroni, Radu Rosculet, Octav Livezeanu, Prof. ing. N. Profiri, general de Corp de Armata Lascar Mihail, Al. Alexandrini, Gh. Vantu.

Raportul d-lui ministru al Afacerilor interne, către Consiliului de Miniştri,

Domnilor miniştri,

Aşa cum s-a anunţat prin comunicatul Ministerului Afacerilor Interne, în dimineaţa zilei de 14 Iulie 1947, au fost arestaţi pe islazul comunei Tămadau, judeţul Ilfov, în timp ce încercau să se urce în doua avioane I. A. R., 39, pentru a fugi în străinătate: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi alţii.

Acest grup de conspiratori urmau să realizeze în străinătate hotărârile şi directivele conducerii P. N. Ţ., în organizarea de acţiuni menite să ştirbească suveranitatea naţională, să primejduiască pacea şi să declanşeze războiul civil. Această activitate antinaţională, merge pe linia politicii urmate totdeauna de Partidul Naţional Ţărănesc şi intensificată după 23 August 1944, când coalizând în jurul lui, toate forţele reacţionare din ţară şi în înţelegere cu unele cercuri reacţionare din străinătate, a întreprins acţiuni cu scopul de a împiedica România să participe cu tot elanul şi capacitatea sa de luptă la războiul antihitlerist, la desfascizarea aparatului de Stat, la pedepsirea criminalilor de război şi instaurarea unui regim democrat.

Astfel, conducerea Partidului Naţional Ţărănesc a organizat gărzile Iuliu Maniu, de jaf şi masacre impotriva populaţiei civile din Ardealul de Nord eliberat, a împiedicat executarea condiţiilor generoase ale Armistiţiului, s-a opus categoric împărţirii pământurilor la ţărani prin reforma agrarã, a iniţiat şi sprijinit represiunea sângeroasă împotriva maselor populare executată de generalul Radescu.

După înfrangerea Germaniei hitleriste, Partidul Naţional Ţărănesc Maniu, urmărind împiedicarea operii de reconstrucţie a ţării întreprinsă de regimul nostru democrat, a trecut la organizarea de grupuri subversive teroriste, ca: Organizaţia “T”, “Sumanele Negre”, “Haiducii lui Avram Iancu”, “M. N. R.”, “Graiul Sângelui”, iar în ultimul timp, organizaţiile “Partizanii adevăratei democraţii” şi “Corpul partizanilor albi”, care, prin manifeste şi broşuri aţâţătoare la sabotaj şi asasinate, urmăreau sa creieze o atmosferă de panică, favorabilă declanşării unui război civil.

Atitudinea Partidului Naţional Ţăranesc, înainte şi în timpul Conferinţei de pace dela Paris, a fost pe aceeaşi linie de trădare a intereselor naţionale. Conducerea acestui partid a însărcinat o delegaţie formată din Grigore Gafencu şi V. Tilea, să prezinte memorii din partea partidului, prin care se cerea nerecunoaşterea delegaţiei romaâe la conferinţă, făcând atmosferă împotriva României, a creat greutăţi în tratativele de pace şi prin aceasta a pus în pericol revenirea Transilvaniei de Nord în hotarele României.

În timpul alegerilor, Partidul Naţional Taranesc a deslantuit o campanie de învrãjbire a populaţiei, prin propaganda de tip fascist, şovinã, rasialã şi antisovietica, trecând la devastarea sediilor partidelor democrate, asasinate, incendieri de sate, indemnuri la rebeliune şi atacarea secţiilor de votare, în scopul de a produce tulburãri, ca sa împiedice libera exprimare a voinţei populare şi sa creeze pretexte de intervenţii strãine.

În perioada dupã alegeri, când Guvernul şi poporul luptau sa înlãture efectele nefaste a celor doi ani de seceta, conducerea Partidului Naţional Taranesc, în frunte cu Iuliu Maniu, direct şi prin agenţii sãi din strãinãtate, cu sprijinul unor cercuri reactionare strãine, a intervenit cu scopul de a impiedica procurarea cerealelor din unele tari, pentru regiunile infometate.

Pe lângã nenumarate memorii ale conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, pentru a provoca amestecul străin în ţara noastră, aceeaşi conducere a trimis clandestin peste hotare doi fruntaşi ai partidului, pe Niculescu Buzeşti şi C. Vişoianu, ca, împreună cu ceilalţi trădatori de neam şi ţară: Gafencu, Tilea, Creţeanu, Bianu, Frederic Nanu etc., să intensifice campania de ponegrire a României şi să organizeze tulburări interne.

Consolidarea regimului democrat din România, prin realizările Guvernului, recolta bună din acest an, operaţiunile pentru stabilizarea monetară, în folosul poporului şi perspectiva îmbunătăţirii condiţiilor de trai din ţara noastră, aducând strâmtarea bazei de agitaţie a Partidului Naţional Ţărănesc, precum şi îndemnul cercurilor imperialiste răsboinice din străinătate a determinat pe Iuliu Maniu şi conducerea Partidului Naţional Ţărănesc, să trimită peste hotare acest grup din conducerea partidului.

Importanţa acordată de grupările şi cercurile reacţionare din ţară; trimiterii acestui grup de trădatori peste hotare, rezultă din declaraţia lui Iuliu Maniu, la cercetări, că ar fi plecat chiar personal, dacă dintr-un motiv oarecare Ion Mihalache ar fi fost împiedicat.

Faptele înşirate mai sus, sunt numai o parte din crimele şi trădarile comise de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc împotriva României şi a regimului său democrat, suficiente, pentru a justifica măsura legală a disolvării partidului şi a tuturor organizaţiilor sale anexe, pe care o solicit Domniilor-Voastre.

Ministrul afacerilor interne

Teohari Georgescu

vineri, 13 iulie 2012

Avem acum ocazia sa demonstram ca suntem diferiti, reprezentand astfel cu adevarat o alternativa.

PNT a fost creat pentru apararea intereselor natiunii romane in Imperiul austro-ungar; PT a fost format pentru apararea intereselor taranimii; PNT avea ca scop adancirea democratizarii Romaniei interbelice.

Si PNTCD a (re)aparut cu scopuri clare: inlaturarea si repararea nedreptatilor comise de regimul comunist si construirea unei societati bazate pe morala crestina.

Ce mai dorim noi astazi si in ce masura comportamentele noastre concorda cu afirmatiile initiale?

Am inceput prin a critica toate abaterile de la democratie ale noului regim instalat la putere dupa decembrie 1989, abateri care au devenit curand abuzuri si au culminat cu nenumarate violente.

Am semnalat deghizarea aparatului partidului comunist si a fostelor structuri in partide “democratice” pe traseul FSN si al derivatelor sale.

Am aratat cum imbogatirile au fost dirijate; am denuntat actiunile abile de transferare a patrimoniului tarii in posesia retelelor oculte, in paralel cu refuzul de a restitui proprietatile confiscate de regimul comunist celor indreptatiti sa le primeasca.

Din pacate, nu am fost capabili sa facem ceea ce am promis si ceea ce se astepta de la noi in perioada in care am participat la guvernare.

Cu prestigiul diminuat, cu prezenta pe scena politica scazuta, ne-am pastrat, totusi, atitudinile si discursul.

De doisprezece ani partidul nu a mai avut, in fapt, activitate politica.

Condus de lideri lipsiti de inspiratie si de forta, autori a nenumarate greseli politice, rezultatele electorale si influenta partidului in randul electoratului au fost in continua scadere.

Intrat in degringolada, partidul este sfasiat, de patru ani, de lupte pentru detinerea pozitiei de presedinte, lupte in care unii au probat lipsa de scrupule in a recurge la tertipuri murdare, altii s-au complacut intr-o inactivitate suspecta si, oricum, condamnabila, iar altii alearga haotic, parca lipsiti de repere.

Grav este faptul ca marea manipulare prin care s-a cautat sa se introduca in constiinta publicului ca fiind fireasca prezenta urmasilor PCR in societatea romaneasca in postura de oameni politici onorabili a reusit si in randul membrilor nostri.

Dupa greseala de a participa la guvernare alaturi de PD (una din ramurile FSN) – greseala care ne-a fost fatala! – membrii nostri sunt acum divizati in functie de simpatiile pentru una sau alta dintre urmasele FSN, parand sa ignore ca ambele sunt responsabile in egala masura de dezastrul economic, social si politic in care se gaseste Romania.

Din pacate, aceste confuzii se manifesta si la nivelul liderilor – care cauta “aliante” cu una sau alta dintre urmasele FSN (deci PCR!), totul justificat prin necesitatea “debarcarii impilatorilor” si a “pragmatismului” care dicteaza – vezi, Doamne! – sa facem orice pentru ca partidul sa devina parlamentar, “pentru a se relansa” – de fapt, pentru ca, eventual, unul sau doi lideri sa se pricopseasca cu postura de parlamentar.

Pare a nu se intelege faptul ca un partid traieste nu numai prin denumirea sa, ci – mai mult – prin spiritul sau.

Ori, in aceasta noua postura partidul nu mai este, cu adevarat, PNTCD!

Suntem, asadar, la o rascruce: ne vom pastra personalitatea politica, ne vom pastra atitudinile si discursul de pana acum - si vom merita astfel sa ne numim PNTCD, urmasul gloriosului PNT sau ne aliniem partidelor urmase ale FSN (PCR), asemanandu-ne lor, cautandu-ne un loc pe langa masa lor – aratandu-ne in acest fel nedemni de a ne mai prezenta ca urmasi ai PNT?

In aceasta lupta dintre doua grupari de hoti, de distrugatori ai Romaniei, nu trebuie sa ne implicam de partea nici uneia dintre ele!

Avem acum ocazia sa demonstram ca suntem diferiti, reprezentand astfel cu adevarat o alternativa.

Sa nu o irosim!


 Bogdan Grabowski

Presedinte PNTCD, sector 1, BUCURESTI

marți, 8 mai 2012

Remus Radina ne-a părăsit

Cu adâncă mâhnire am aflat vestea plecării în eternitate a neînfricatului luptător pentru libertatea şi dreptatea istorică a României – REMUS RADINA – născut la 9 aprilie 1924, ofiţer în ARMATA REGALĂ, fost deţinut politic ani îndelungaţi, autor al lucrării ″TESTAMENTUL DIN MORGĂ″ - prefaţată de marele scriitor EUGEN IONESCU şi difuzată la Radio ″EUROPA LIBERĂ″.
Şi-a încheiat viaţa în ziua de 7 mai 2012 la PARIS – departe de ţara pe care a slujit-o cu demnitate şi curaj, îndurând chinuri de neimaginat în închisorile comuniste, dar nerenunţând, nicio clipă, la principiile morale, care i-au călăuzit întreaga existenţă.
Personalitate remarcabila a luptei românilor din exil pentru o ROMÂNIE LIBERĂ, lasă în urma sa exemplul unei vieţi verticale, închinate, cu nobleţe, iubirii de ţară.
Împreună cu dl.CICERONE IONIŢOIU s-a ocupat de ridicarea în cimitirul MONTMARTRE din PARIS a unui monument, în memoria victimelor comunismului din România, fiind şi iniţiatorul unui pelerinaj anual la cimitirul ostaşilor români de la SOULTZMATT.
A fost unul dintre cei mai dârji şi demni luptători împotriva Securitatii şi a sistemului totalitar comunist.
În 2002 a refuzat , cu demnitate , decoraţia oferita de Ion Iliescu.
Acum, la plecare, îl însoţesc RECUNOŞTINŢA, RESPECTUL şi NEUITAREA celor, care i-au admirat verticalitatea şi tăria caracterului său.
Îl rugăm pe BUNUL DUMNEZEU să-i lumineze calea în această călătorie şi să-i odihnească sufletul obosit şi chinuit.
În numele unui grup de tineri români şi francezi, care l-au cunoscut şi l-au admirat:
CORNELIU SICOE
ANAMARIA şi ROGER VASILESCU
ALEXANDRA şi FLORENT PERRIN

(Sursa: Corneliu Sicoe, vicepreşedinte PNŢCD)

vineri, 13 aprilie 2012

In Memoriam Gabriel Tepelea

IN MEMORIAM

Carturarul si omul politic academicianul Gabriel Tepelea s-a stins din
viata vineri, 12 aprilie 2012, la venerabila varsta de 96 de ani.
Gabriel Tepelea a fost o personalitate de exceptie in viata culturala
si politica romaneasca, membru al Partidului National Taranesc din
anul 1933, unul dintre cei mai distinsi lideri ai Partidului National
Taranesc Crestin Democrat, deputat si presedinte al Comisiei pentru
Cultura vreme de trei legislaturi (1990-2000).
Trupul neinsufletit al academicianului Gabriel Tepelea este depus la

biserica Cluceru Udricani, str. Cluceru Udricani, nr. 14, sector 3
(zona Sfânta Vineri, lângă Teatrul Evreiesc). Slujba de inmormantare va
avea loc sâmbătă, 14 aprilie 2012, ora 11.30, la biserica Cluceru
Udricani, iar înhumarea la cimitirul Mănăstirii Cernica.
Dumnezeu Sa-l odihneasca!

Biroul National de Conducere al PNTCD

12.04.2012

marți, 21 februarie 2012

Liberă sunt nesupusă!

Sunt liberă pentru că nu râvnesc nici funcţii, nici bani, şi niciodată nu voi renunţa la principiile, idealurile şi visurile mele pentru mărunte interese vremelnice.

Sunt liberă pentru că am puterea de a alege, şi aleg să rămân în acest partid pentru care MARTIRII noştri au luptat, au făcut puşcărie, au murit, au înfruntat sistemul represiv al comunismului, cu toate ororile lui. NU voi pleca din PNŢCD pentru a NU da satisfacţie celor care ASTA VOR, ca cei ca mine să se dea la o parte, spre a face loc altora, manevraţi şi manevrabili, cumpăraţi şi cumpărabili. Eu rămân aici, “cuiul lui Pepelea”, alături de alţii ca mine, de care, sper, “ştampilele” se vor împiedica.

Sunt nesupusă pentru că nu voi pleca niciodată capul în faţa unui “preşedinte” de partid, doar pentru că are în buzunar o ştampiluţă cu care îşi flutură prin tribunale “legitimitatea”.

Sunt nesupusă pentru că voi face parte din Mişcarea de Rezistenţă din PNŢCD. Ea există deja. Eu doar îi dau azi un nume. Ea se poate numi oricum: Aripa Conservatoare, Grupul pentru cinstirea martirilor, Aripa Ion Diaconescu… Cu încăpăţânare voi încerca să adun laolaltă oameni care gândesc ca mine. Împreună cu ei, cu încăpăţânare mă voi opune deviaţiilor vremelnicilor lideri. Împreună cu ei, cu încăpăţânare voi sta drept, îmi voi asuma poziţia, opiniile, în încercarea de a păstra viu spiritul înaintaşilor noştri. Împreună cu ei, cu încăpăţânare voi încerca să contribui, după puterile mele, la schimbarea în bine a comunităţii din care fac parte – fie că aceasta se numeşte partidul, cartierul, oraşul sau ţara mea.

Liberă şi nesupusă, îmi voi afişa mereu, deschis, opoziţia vis-à-vis de conducerile nelegitime ale PNŢCD; liberă şi nesupusă, îmi asum toate urmările ce vor decurge din aceasta, îmi asum inclusiv riscul excluderii mele din partid. În partid sau în afara lui, eu voi rămâne ţărănistă toată viaţa, spre deosebire de unii şefi vremelnici ai acestuia, trecuţi pe la N partide. În partid sau în afara lui voi lupta după puterile mele pentru ca flacăra înaintaşilor noştri să nu se stingă.

Cred cu toată tăria că MIZA PNŢCD NU ESTE UNA ELECTORALĂ. MIZA PNŢCD ESTE ONOAREA ÎNAINTAŞILOR SĂI, CINSTIREA MEMORIEI ACESTORA: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Nicolae Penescu, Vasile Serdici, Ion Mocsonyi-Stârcea, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Camil Demetrescu, Florian Roiu, Emil Lăzărescu, Ştefan Stoika, Dumitru Stătescu, Radu Niculescu-Buzeşti…….. alături de ZECI DE MII de martiri care au îndurat puşcărie grea la Sighet, Aiud, Galaţi, Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebeş, Craiova, Oradea, Suceava, Râmnicu Sărat, Botoşani, Vaslui, în mine, la Canal, în satele din Bărăgan

Supravieţuitorii acelui iad au păstrat vie flacăra partidului şi a idealurilor sale în ilegalitate, în condiţii de o vitregie greu imaginabilă, în vremuri când nici vorbă nu era ca partidul să acceadă în Parlament, când nici parlament nu exista! IAR NOI SĂ VISĂM LA ÎMPĂRŢIREA DE LOCURI PRIN PARLAMENT ORI PRIN GUVERN, SĂ NE ASIGURĂM O CĂLDURICĂ PERSONALĂ, ÎN DETRIMENTUL IDEALURILOR ACESTUI PARTID MARTIR?

Iar noi să ne împiedicăm de ştampile şi conduceri vremelnice, care nu ne reprezintă? Să abandonăm lupta, rezistenţa, să contribuim astfel la crearea unei credibilităţi NEREALE ŞI NEÎNTEMEIATE a acestora, în faţa opiniei publice???

Eu nu mă voi împiedica de o ştampilă în rezistenţa mea, în iniţiativele şi în demersurile mele viitoare, în prea umila mea luptă, care păleşte în faţa sacrificiului suprem ai acelor minunaţi OAMENI care au preferat martiriul în locul compromisului.

Însăşi rămânerea mea în partid în condiţiile prezente o văd ca pe o rezistenţă. Compromisul îl văd la cei care se duc să candideze, pe ici-pe colo, pe la alte partide. Eu cred că acum e momentul, mai mult decât oricând, să strângem rândurile, să rezistăm, să nu ne risipim, SĂ RĂMÂNEM în partid. Nu poate nimeni să ne determine să acţionăm împotriva voinţei noastre. Dacă acţiunile “ştampilei” nu ne reprezintă, nu vom participa la ele, le vom critica, le vom ataca, vom afirma că nu ne reprezintă. Şi n-au decât să ne dea “ştampilele” afară, noi tot ţărănişti vom rămâne! Şi ne vom întoarce când “preşedinţii” care au purtat prin tribunale reperele morale ale acestui partid, ale Ţării – vor dibui o pâine mai albă pe la alte partide…

Nu am garanţia reuşitei, nu am garanţia că demersurile mele vor fi fructuoase, nici nu ştiu încă exact în ce vor consta acestea, nici nu contez pe vreun sprijin ferm, în afară de bunăvoinţa şi bună-credinţa unor membri – cât mai mulţi, sper. Voi continua să am iniţiative, în ciuda inerţiei, a amorţirii din partid, de care m-am lovit de multe ori… voi face paşi mici pe un drum lung, alături de cei care gândesc ca mine. “O călătorie de 1000 de mile începe cu un pas” – zic chinezii. Eu am pornit în călătoria mea, a noastră, a ţărăniştilor, cu conştiinţa că “apa trece, pietrele rămân”, iar “preşedinţii” cu ştampile nu vor “stăpâni” partidul pe viaţă…

Iar atâta vreme cât există în partid un “preşedinte” doar în virtutea “sceptrului” încredinţat lui de un fost preşedinte CARE ŞI-A DAT ÎN JUDECATĂ PROPRIII MEMBRI ce şi-au “permis” să-l “detroneze”, eu sunt de părere că trebuie să existe o REZISTENŢĂ INTERNĂ, că nu ar trebui să ne împiedicăm de o ştampilă, că celor care au acaparat puterea în PNŢCD trebuie să le spunem de aici, din interior: VOI NU SUNTEŢI PNŢCD!

Mai ţineţi minte filmul “Spartacus”, cu Kirk Douglas în rolul principal? Când conducătorul roman şi-a adresat întrebarea către armata sclavilor: “Care dintre voi este Spartacus?”, sclavii s-au ridicat, rând pe rând, strigând: “Eu sunt Spartacus!” Întâi unul, apoi doi, apoi trei… apoi, treptat, TOATĂ ARMATA A STRIGAT: “EU SUNT SPARTACUS!” La fel ca ei, strig şi eu, acum: EU SUNT PNŢCD! Mai strigă cineva cu mine?...

sigla-rez-PNT-xlowres

luni, 20 februarie 2012

Manifestaţiile din iarna 2012 şi necesitatea crearii unei alternative politice pentru România

de ALEXANDRU HERLEA

Constituie oare manifestatiile populare din iarna anului 2012 o speranta, preludiu al unui nou inceput sau o simpla reactie, fara urmari, la dezastrul politic din Tara ? Este o intrebare la care consider ca nu se poate raspunde decat cu o afirmatie : obligatia de a construi o alternativa politica fundamental diferita de tot cea ce exista astazi in Romania.

Au trecut aproape 20 de ani de cànd romanii n-au mai iesit in strada cu revendicari politice, n-au mai manifestat impotriva fostilor comunisti care se afla in continuare la conducerea Tarii. Profesionistele manipulari ale opiniei publice de catre Securitate si nomenclatura, privind printre altele Guvernarea 1996 – 2000, precum si unele ezitari si greseli ale acesteia, au facut ca speranta cà adevaratele reforme si schimbari pot fi realizate sà se reducà drastic.

Ce diferenta intre starea de spirit a populatiei in ultimii 10 – 12 ani si cea existenta in anii 90 !

Ori, iata, oamenii sunt astàzi in strada si denuntà nu numai pe cei aflati acuma la putere, ci intreaga clasa politica romaneasca. Ei au perfectà dreptate si vreau sa cred cà angajamentul lor este purtator de o noua speranta. Cea a iesirii Romaniei din impasul in care se gaseste. Acest impas are un nume : lipsa de alternativa politica. Este adevarata tragedie a societatii romanesti de astazi. Daca opozitia ar fi o solutie – totul ar fi simplu. Inlocuirea lui Basescu si a PDL este evident mai mult decat necesara, dar din nefericire, pentru moment, nu ai cu cine.

Inlocuirea PDL cu USL si a lui Basescu cu Ponta, Antonescu sau alt reprezentant al opozitiei nu constitue un remediu ; poate fi, eventual, chiar mai rau decat ceea ce exista. Umbra malefica a lui Iliescu, demn reprezentant al KGB, domina in continuare PSD si alianta acestuia cu PNL a dat lovitura de gratie celui din urma. In relatiile cu Moscova, pozitia presedintelui Basescu este corecta (cel putin asa cum apare la prima vedere) si acest fapt este de o importanta capitala. Amenintarea – tot la Est continua sa se afle, chiar daca Romania este astazi membra a NATO si a UE. Problema Moldovei este si ea abordata de Basescu in acelasi spirit si de aceea basarabenii ii sunt recunoscatori si il sustin fara rezerve.

Asta nu inseamna ca trebuie sa-i fie acceptate sau iertate lui Basescu derivele autoritare de tip Putin, de personalizare a puterii, care duc la nefunctionarea Statului de drept. Cum nu trebuie aplaudate nici diferitele diversiuni, precum condamnarea comunismului si lupta impotriva coruptiei, care au ramas la nivelul declaratiilor si care nu reprezinta decat tentative de captare a bunavointei opiniei publice. Trecutul sau si lipsa sa de cultura, incepand cu cea politica, fac ca Basescu sa aiba nu numai un comportament dispretuitor fata de nevoile celor multi, dar si o atitudine docila fata de dictatul unor institutii internationale precum FMI. Acordurile incheiate cu acesta nu sunt in avantajul poporului roman.

Coruptia umbreste, planand ca o piaza rea, actiunile Guvernului. Un exemplu frapant este afacerea Rosia Montana in care sunt implicati si Presedintele si Guvernul. Un adevarat scandal – atat pe plan cultural si ecologic, cat si pe cel al intereselor economice romanesti. Perspectiva apropiatelor privatizari ale regiilor nationale, incepand cu cele din domeniile strategice ale energiei si materiilor prime, precum gazul de sist sau zacamintele de cupru, ridica si ele serioase semne de intrebare. Desigur, eficientizarea gestiunii, invocata pentru justificarea privatizarilor – sustinute, daca nu chiar impuse de FMI si UE – constituie un argument important si valabil. Insa consecintele pentru economia nationala si mai general pentru Romania si interesele ce se ascund in spatele acestui demers vor trebui elucidate si explicate opiniei publice.

Intr-un cuvant Basescu si PDL nu stiu ce inseamna sa servesti cetatea – pentru ei conteaza numai propriile lor interese, pentru promovarea carora nu se dau in laturi de la nimic. Reducerea cu 10% a populatiei Roamniei in ultimii 10 ani si emigratia masiva sunt extrem de ingrijoratoare si ilustreaza perfect cele afirmate. Romania risca sa se transforme treptat intr-o tara lipsita de identitate, al carui rol principal va fi cel de sursa de materii prime.

Inlocuirea lui Basescu cu Antonescu sau Ponta n-ar prezenta decat un singur avantaj serios : cel al opririi procesului de intarire a comportamentului si deviatiilor autoritare ale presedintelui. La acesta s-ar adauga o eventuala diminuare a vulgaritatii si, desigur, stoparea politicii de promovare a intereselor PDL si ale clientelei sale. Aceaste interese ar fi inlocuite insa, fara doar si poate, cu cele ale USL. Avem experienta alegerilor din 2004, cand o majoritate dornica de schimbare l-a votat pe Basescu pentru a-l bloca pe Nastase. Atunci argumentul a fost cel adus astazi privind stoparea tendintelor de personalizare a puterii. Si ne-am fript.

Castigarea de catre USL a alegerilor locale si parlamentare, care se contureaza, prezinta si ea avantajul reducerii nu numai a tendintelor dictatoriale ale presedintelui Basescu ci si, bineinteles, ale influentei si afacerilor veroase ale baronilor PDL si a clientelei lor. Si aceasta numai in cazul in care nu se va reface FSN, o intelegere intre PDL si PSD ramanand in continuare o ipoteza care nu poate fi neglijata, conditionata numai de lupta pentru « impartirea ciolanului ».

Lumea de buna credinta care a iesit in strada sa denunte atitudinile si comportamentul clasei politice in totalitatea ei, demonstreaza implicit pentru o Romanie europeana. O Romanie care sa aiba la baza valorile de libertate, democratie, solidaritate, in care institutiile statului sa functioneze corect si in care coruptia sa fie jugulata. O Romanie in care nivelul de viata sa creasca substantial pentru toate categoriile sociale. O Romanie demna si respectata in lume.

Acesta a fost si spiritul manifestatiilor organizate de romanii din diferitele capitale sau orase europene. La o astfel de demonstratie – la care s-a afirmat solidaritatea cu manifestantii din Tara, am luat parte la Paris. Au participat cu precadere tineri care au avut o atitudine civilizata si responsabila. Nici un moment nu s-a strigat « jos Basescu » sau « Jos Cutare », cum a fost cazul in Romania, unde au aparut « revolutionari » de profesie, antrenati si organizati in consecinta. Ei amintesc de sinistrele manipulari care au dus la lichidarea manifestatiilor din piata Universitatii din iunie 1990. Aceste manipulari au putut fi organizate atat de putere (ca in 1990), cat si de opozitie. Aceasta din urma in frunte cu Partidul Conservator, al securistului Voiculescu, controleaza o buna parte din mass-media.

Recentele evenimente care denota, cel putin partial, o maturizare politica a poporului roman, capabil sa-si exprime cu o oarecare limpezime nemultumirile si revendicarile, sunt folosite de actuala opozitie, in scop partizan. Si acest lucru este daunator Tarii. Repet, nu de inlocuirea ciumei cu holera are nevoie Romania. Aceasta rocada ar pune si mai pregnant in evidenta lipsa de alternativa politica si ar destabiliza Romania intr-un mod si mai accentuat. S-ar face astfel jocul celor care nu vad in ea decat o vaca de muls si un teritoriu de o deosebita importanta strategica. Moscova sprijina desigur o astfel de rocada care i-ar face jocurile in politica sa de revenire pe prim planul politicii mondiale si de recuperare a unora din pierderile de dupa caderea zidului Berlinului. Totul se petrece intr-un context international extrem de dificil, cand lumea intreaga se confrunta cu o criza de o gravitate nemaiintilnita de la al Doilea Razboi incoace. Este nu numai o criza economica si financiara, ci o adevarata criza de sistem care a lovit si Romania din plin. Este in cauza astazi insasi fiinta nationala asa cum au subliniat unii analisti, precum Dinu Giurescu.

De aceea este atat de imperios necesara construirea unei alternative politice viabile care sa actioneze in interesul poporului roman si al Romaniei. O alternativa politica pentru care servirea cetatii sa constituie singurul obiectiv, capabila sa puna capat procesului de diluare a identitatii nationale si de transformare a tarii in sursa de materii prime. Politica dusa de actuala putere, ca si cea a opozitiei, cand s-a aflat la carma, este nu numai contrara intereselor romanilor si ale Romaniei, dar este contrara marilor valori europene.

Diversitatea trebuie promovata. Romania trebuie scoasa din cercul vicios al extremelor in care s-a gasit impinsa dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Dupa dezastruosul si caricaturalul « nationalism » al epocii ceausiste incepem sa ne singularizam astazi, printre tarile Europei de Est, in alta extrema, cea a obedientei servile fata de dictatele finantei internationale. Aceasta din urma, in afara castigului pecuniar, nu cunoaste alta regula si ignora in mod deliberat marile probleme cu care se confrunta astazi lumea : cele legate de demografie, ecologie, dezvoltare durabila, echitate sociala. Ea ii utilizeaza cu cinism pe toti cei dispusi sa i se supuna, sa-i faca jocul.

Constructia unei alternative politice capabile sa promoveze adevaratele valori prezinta si un alt mare avantaj. Ea poate impedica, in buna masura, alunecarea electoratului, exasperat de situatia politica existenta, spre partide populiste, conduse de aventurieri, iresponsabili sau excroci. PPDD este un exemplu revelator. Trebuie facut totul pentru ca astfel de creatii sa fie jugulate in fase.

Crestin – democratia constituie o baza doctrinara care corespunde cerintelor lumii de astazi, lume in care extremele (atat socialismul marxist, cat si liberalismul pur, financiar) si-au dovedit nocivitatea. Moartea clinica in care a intrat PNTCD, moarte planificata si organizata de catre fortele securitatii si ale nomenclaturii (care au infiltrat PNTCD si care continua sa domine atat actuala putere, cat si actuala opozitie), face necesara definirea altor cadre de promovare a solutiilor crestin – democrate. PNT si urmasul lui PNTCD (cel din anii 1990) trebuie respectate pentru tot ce au reprezentat si au facut pentru Romania si lasate, asa cum am mai afirmat, in gloria lor trecuta fara a mai fie folosite pentru promovari personale sau pentru legitimarea unor formatii politice actuale. In acest sens principalul pericolul vine din partea PDL si a palatului Cotroceni. Acestia au fost si sunt varful de lance al strategiei de distrugere a PNTCD, a carui imagine doresc sa o utilizeze astazi in propriul lor interes.

Sunt convins ca, sprijinindu-se pe morala crestina si avand ca baza doctrinara crestin – democratia, se va putea construi o forta politica care va reusi sa scoata Romania din impas. In acest scop, trebuie ca toti cei capabili sa-si aduca contributia, iar toti cei nechemati – sa stea de-o parte sau sa fie impiedicati sa se amestece. Dorinte pioase care nu pot deveni realitate decat in momentul in care toti cei buni vor considera ca o datorie, o obligatie, implicarea lor in viata publica si nu vor ramane spectatori neangajati pe motivul ca politica este prea murdara. Ei trebuie sa fie cei cari sa defineasca si sa transpuna in viata un adevarat proces de selectie care sa aduca la nivelul deciziei, adica al politicului, pe cei capabili si de buna credinta, pe toti cei de bine voitori.

Este momentul sa raspund la intrebarea : concret ce propui ? Raspunsul meu se refera la doua aspecte : unul legat de alegeri, oricare ar fi ele – locale, parlamentare, prezidentiale – si celalalt privind constructia unei alternative politice, indispensabile iesirii Romaniei din impasul in care se gaseste astazi.

In privinta alegerilor preconizez prezentarea la urne, obligatie a oricarui cetatean si stergerea tuturor candidatilor, adica votul nul. Este singura modalitate de a contesta atat puterea, cat si opozitia, de a refuza singura alternativa propusa : a alege intre ciuma si holera. Si bineinteles de a respinge partidele mai vechi sau cele noi precum PRM, PNG, PPDD, etc.

In privinta fortei politice capabile sa scoata Romania din impas militez, asa cum am afirmat mai sus, pentru un partid autentic crestin – democrat al carui unic obiectiv sa fie servirea intereselor poporului roman si ale Romaniei. Este un proces laborios si dificil care trebuie gandit pe termen lung. Ca punct de plecare propun crearea unei asociatii, ONG, asemanator Grupului pentru Dialog Social (GDS).

Aceasta grupare va trebui sa fie constituita din persoane morale, devotate cauzei publice, capabile sa analizeze situatia in care se afla Tara, sa gandeasca solutii de depasire a crizei si sa le promoveze cu fermitate. Ea, spre deosebire de GDS-ul existent, trebuie sa nu mai aiba ca promotori si mentori fondatori sinistre figuri precum Silviu Brucan si sa nu mai numare in randurile sale, pe langa multi oameni competenti si de buna credinta, tot felul de unelte si informatori ai Securitatii. Rolul sau se va rezuma la gasirea si promovarea de solutii pentru iesirea din impas fara sa mai contribuie la manipularea opiniei publice in scopul salvgardarii privilegilor potentatilor din epoca comunista si a profitorilor perioadei de tranzitie. Aceasta grupare ar putea, doresc sa cred, mobiliza nu numai oamenii de actiune, dar si intelectualii care, desgustati de mizeria vietii politice actuale, stau deoparte, in turnul lor de fildes. Nu se poate ca, dupa 22 de ani de la asa-zisa revolutie si luand in considerare gravitatea situatiei Tarii, o astfel de grupare sa nu apara si sa nu se implice politic. Sunt convins ca ea poate contribui, in mod substantial, la crearea unei adevarate alternative politice pentru Romania. Ar fi un pas important in directia cea buna.

19 februarie 2012

(sursa: blogul domnului Alexandru Herlea)

joi, 9 februarie 2012

PNȚCD – 10 pași pe Calea Dreaptă

Extras din Moțiunea Victor Ciorbea - Congresul Extraordinar de Reunificare a PNȚCD, 18 iunie 2011: Calea Dreaptă

ZECE DOLEANŢE NAŢIONAL ŢÂRÂNISTE CREŞTIN DEMOCRATE

1. Demnitate pentru romani

2. Politica de susţinere onestă şi reală a întreprinzătorilor, salariaţilor şi funcţionarilor şi politica rurală: unii dintre pilonii centrali ai politicii social economice a PNŢCD

3. “Porti Deschise“ pentru elitele si tinerii romani de valoare

4. “Ferestre Deschise“ pentru reforma politicii romanesti

5. Legea Lustratiei pentru indreptarea vietii publice romanesti

6. Nimic fara Dumnezeu

7. Salvarea Sanatatii si a Educatiei romanilor

8. Monarhie Constitutionala

9. Unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Romania în/prin si pentru Europa Unita.

10. Punerea salariilor, pensiilor, dimensiunii sociale a economiei de piaţă, dialogului şi parteneriatului social la adapost de hazardul si comanda politica.

Moțiunea Calea Dreaptă în întregimea ei o găsiți pe blogul domnului Victor Ciorbea: www.victorciorbea.wordpress.com

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Victor Ciorbea: "Eu am îndoieli că este o soluție să schimbi un FSN cu altul"

Domnul Victor Ciorbea, președintele PNTCD, a declarat ieri:

"Există o lipsă acută de încredere în cei care sunt acum la putere. […] Trebuie în mod cert să se reclădească, să se reconstruiască încrederea. Pentru că oamenii vedeţi bine că nu mai au încredere în nimic. Au fost minţiţi, păcăliţi de atâtea ori şi nu mai au încredere." [...]

"Toate canalele de comunicare cu cetăţenii au fost întrerupte în ultimii trei ani să spunem, dar mai ales în ultimii doi ani. După alegeri, când preşedintele a fost reales, oamenii se aşteptau totuşi la o schimbare. Ce a venit, în plan politic? Boc 2, Boc 3, Boc 4, Boc 5, şi asta creându-se UNPR-ul prin smulgerea unor parlamentari de la alte partide. Deci evident că asta a nemulţumit pe oamenii care votaseră un partid sau altul." [...]

"Vorbeam despre dialog. Sigur că la ora actuală lipsa de încredere în guvern şi în putere în ansamblu este uriaşă. Şi nu văd cum ar putea reconstrui aceste punţi de legătură cu societatea civilă, cu oamenii simpli pe care i-au ignorat şi de ale căror sentimente, de ale căror atitudini nu au ţinut seama atâta vreme. Acuma sigur că în plan politic, în funcţie de ceea ce există pe scena politică, e uşor de spus: sigur, alegeri anticipate, venim cu alternativa - opoziţia existentă, USL-ul, nu ştiu mai cum. [...] Se va ameliora ceva. Nu ştiu dacă se va ameliora ceva fundamental. Ori oamenii tocmai de aceea, cei din stradă, refuză, de regulă, inclusiv pe cei din opoziţie să fie prezenţi alături de ei. Pentru că vor să revină la nişte principii morale şi la nişte oameni politici de o cu totul altă factură, care să se bazeze pe cinste, pe corectitudine, pe moralitate, nu pe jaf, nu pe înavuţire cu orice preţ, nu pe miliardari sau pe sute de milioane care stau în spatele unui partid sau altul, etc. Tocmai pe acest fundal cred eu că trebuie regândită şi o reformă profundă, dacă vreţi, şi a Constituţiei, şi a clasei politice [...]

"Dacă ne uităm numai la spectrul politic existent, sigur că alternativa la Putere este Opoziţia. Numai că eu am mai spus-o, sincer, că eu am îndoieli că este o soluţie să schimbi un FSN cu altul. Deci din punctul ăsta de vedere eu am reţinerile mele faţă de cele două FSN-uri care ne guvernează de 22 de ani. Şi că ar fi timpul să vină, să se formeze, să se coaguleze inclusiv în rândul lor şi să ajungă la putere oameni cu credinţă în Dumnezeu, oameni serioşi, oameni care să aibă o meserie şi să aibă acumulate nişte venituri sau proprietăţi şi aşa mai departe." [...]

"Oamenii ăştia există. Nu intru acuma în pledoarii pro domo, că-i avem în PNŢCD, care e extraparlamentar şi tocmai pentru că nu se doreşte să intrăm în Parlament probabil că va fi «naţionalizat» partidul şi dat unor indivizi paraşutaţi sau infiltraţi în partid şi apoi să fie folosit în interese care n-au nicio legătură cu istoria acestui partid. Dar vorbesc chiar de preocupările celor din piaţă şi, nu în ultimul rând - sigur, veţi spune că n-are nicio legătură - totuşi în pieţe vedem adesea portretul regelui. Deci şi ideea de monarhie trebuie foarte serios gândită, nu respinsă ab initio." [...]

"Problema este că [...] mie mi se pare aberant că în Constituţia din '91 s-au introdus câteva prevederi că nu pot fi schimbate niciodată - deci pe zeci sau sute de ani sau mii de ani de acum încolo - prevederile referitoare la forma de guvernământ, deci republică sau monarhie, referitoare la alte şi alte aspecte. Acestea ar trebui să dispară. Deci, primul pas: ar trebui să se scoată această interdicţie de a se putea opta" [...]

"Oamenii noştri, membri ţărănişti sau chiar lideri, au fost prezenţi şi în judeţe şi peste tot, sunt cunoscuţi în localităţile respective că sunt membri PNŢCD şi nici unul n-a fost dat afară de la manifestaţii sau nu a fost îmbrâncit sau insultat. Şi aici, în Bucureşti, am colegi care au participat în fiecare zi. Eu nu m-am dus acolo şi nici n-o să mă duc zilele acestea, pentru că mi se pare normal ca oamenii să se manifeste aşa cum cred ei de cuviinţă, să nu aibă sentimentul că se urmăreşte confiscarea ţelurilor, obiectivelor, aspiraţiilor lor şi e foarte bine că lucrurile se petrec aşa." [...]

"În ce mă priveşte, […] eu repet: pe termen scurt, sigur, soluţia ar fi aceasta - vine opoziţia etc. - însă legând lucrurile de aspectele esenţiale ale celor care sunt în piaţă şi care nu aparţin vreunei formaţiuni politice - eu am certitudinea că trebuie să asistăm la o schimbare într-adevăr din temelii a sistemului, a sistemului actual, inclusiv cu modificări constituţionale, de altă natură, cu asigurarea accesului cetăţenilor într-o mult mai mare măsură în luarea deciziilor publice, în influenţarea lor. Şi, sigur, sistemul ăsta mafiot, clientelar - pe care l-a practicat şi PDSR-ul şi, mă rog, diversele forme de FSN - astea trebuie să dispară. Cum poţi să accepţi ca Afrodita să cheltuie într-o lună pe pantofi mai mult decât cheltuie 10 familii de oameni obişnuiţi pentru întreg anul să-şi asigure întreţinerea?! Şi aşa mai departe. E doar un exemplu.
Deci nu se mai poate merge pe acest drum. După cum eu aş sublinia că n-ar fi rău, cred, ca oameni care au pregătirea, experienţa necesară să-i ajute pe cei din pieţe - de ce nu? - dacă vor, să-şi creeze un partid nou. Generaţia nouă vrea un partid nou. Văd că au intrat şi cei din diasporă, tinerii care sunt la studii, la masterate, la doctorate, din diverse colţuri ale lumii, îşi anunţă şi ei solidaritatea. De ce să nu fie ajutaţi chiar să-şi construiască un partid nou, cu alte idei, cu alte principii morale, corecte, şi care să scoată România din acest marasm în care se află?" [...] " De ce să nu le dăm şi posibilitatea să facă aşa ceva?" [...]

"PNȚCD este cel mai vechi partid din Europa continentală, din 1869. [...]
Dacă optează cu PNŢCD cu toată istoria lui, sigur c-am fi fericiţi, dar nu vrem să le confiscăm acest demers. Dacă optează pentru un partid propriu, creat de ei, nou, bazat, în esenţă, pe aceleaşi principii morale pe care le avem noi şi pentru care au murit celebrii martiri Maniu, Mihalache… Coposu şi toţi ceilalţi, Ion Diaconescu, şi-au consacrat viaţa acestor idei… Ei bine, ei pot să creeze o altă formaţiune, dar sunt convins că din punct de vedere moral vor opta pentru aceleaşi soluţii şi pentru aceleaşi principii pe care le-a promovat, de aproape 150 de ani, partidul nostru". [...]

(sursa: Radio Romania Actualitati, emisiunea Actualitatea in dezbatere, din 20.01.2012)

miercuri, 18 ianuarie 2012

Programul politic al PNŢCD - o soluţie pentru România

În cele ce urmează vă prezint spicuiri din Programul politic al PNŢCD. Programul complet îl găsiţi pe site-ul oficial al partidului:

2.2. Libertatea

Libertatea este valoarea fundamentală care permite fiecăruia să îşi planifice viaţa aşa cum crede de cuviinţă să acţioneze şi să creeze. Sursa libertăţii este în morală, pentru că doar aceasta vorbeşte nu numai despre drepturile noastre, ci şi despre obligaţii. Temeiul ei este tocmai respectarea libertăţii celuilalt. Morala este cadrul în care se manifestă libertatea astfel încât fiecare să poată să îşi realizeze vocaţia şi să facă uz de drepturile sale.

2.3. Responsabilitatea

Oamenii de Stat trebuie să accepte că sunt responsabili pentru toată comunitatea şi pentru binele public, nu doar pentru interesele unui grup sau ale unei elite. A fi om de Stat este un angajament de a lucra pentru binele comun.

2.4. Egalitatea în drepturi şi şanse

Dreptatea înseamnă aceleaşi drepturi pentru toţi. Fundamentul dreptăţii este egalitatea tuturor oamenilor în demnitatea şi libertatea conferite lor de Dumnezeu. Legea trebuie să îi protejeze pe cetăţeni de arbitrariul şi abuzul puterii şi - conform principiului egalităţii şanselor - să asigure libertatea fiecăruia de afirmare a personalităţii sale, inclusiv a celor mai neajutoraţi membri ai societăţii.

2.5. Solidaritatea şi generozitatea

Solidaritatea este baza coeziunii sociale. [...]
Dimensiunea etică a solidarităţii derivă din asigurarea pentru fiecare a posibilităţii de a duce o existenţă în spiritul respectului demnităţii umane.

3.1.1. Binele comun şi omul de Stat

Din demnitatea şi egalitatea fundamentală a fiinţelor umane în faţa lui Dumnezeu decurge principiul binelui comun la care trebuie să se refere întreaga viaţă socială pentru a-şi găsi sensul. Binele comun reprezintă ansamblul condiţiilor sociale care permit atât grupurilor sociale, cât şi membrilor lor să ajungă la împlinirea personalităţii cât mai complet şi mai uşor. [...]

Societatea care îşi doreşte să fie în serviciul fiinţei umane este societatea care stabileşte binele comun ca obiectivul său prioritar. Persoana nu se poate realiza independent de ceilalţi, ea trebuie să acţioneze împreună cu şi pentru ceilalţi membri ai societăţii. [...]

Statul este dator să urmărească realizarea binelui comun, care este raţiunea de a fi a autorităţii politice.

3.2.1. Metoda de acţiune politică

PNŢCD urmăreşte recâştigarea încrederii cetăţenilor în acţiunea publică. În acest sens, PNŢCD îşi propune să acţioneze împreună cu cetăţenii şi pentru cetăţeni. Oamenii sunt subiect, nu obiect al politicilor publice. PNŢCD urmăreşte ca cetăţenii să fie responsabili şi stăpâni pe destinele lor, nu suporteri pasivi ai unor grupări politice. Omul de Stat trebuie să îşi regăsească funcţia de mediator în societate. [...]

PNŢCD îşi propune să promoveze instituţii în care cetăţeanul să participe. Fiecare are dreptul la decizie, ceea ce presupune apropiere între cetăţean şi nivelul decizional, proximitate, dialog social, democraţie directă.
PNŢCD urmăreşte să respecte în acţiunea politică punctele de vedere ale cetăţenilor, pentru că niciun punct de vedere pertinent nu trebuie neglijat.
PNŢCD consideră că acţiunea politică nu trebuie programată pe termen scurt şi nu trebuie să fie doar reactivă. Sarcina omului de Stat este să discearnă problemele de mâine, pentru a acţiona la timp. El trebuie să ştie să anticipeze.

Închei această scurtă prezentare cu speranţa că PNŢCD poate fi speranţa românilor. PNŢCD înseamnă DEMOCRAŢIE, MORALĂ CREŞTINĂ, PATRIOTISM LUMINAT, DREPTATE SOCIALĂ. Patru principii fundamentale, care pot reaşeza societatea românească pe un făgaş normal, atât de mult râvnit şi aşteptat...

marți, 17 ianuarie 2012

Gentlemanul din Ceruri

De 12 ani Ion Raţiu nu mai este printre noi. A plecat într-o lume mai bună, unde de curând i s-au alăturat Ion Diaconescu şi, mai recent, Mircea Ciumara...
Trăim de multă vreme, de prea multă vreme, o tragedie ale cărei urmări încă nu le simţim, dar le vor simţi, cu siguranţă, urmaşii noştri: valorile acestui neam se sting, rând pe pe rând, iar în urma lor rămâne un veşnic gol... Unii dintre noi îl resimt şi îşi caută cu disperare alte repere... o căutare continuă, plină de speranţă, dar, din păcate, zadarnică... Vremurile politicienilor morali, verticali, principiali şi, desigur, vremurile politicienilor-gentlemeni au apus de mult "şi niciodată n-or să vie iară"... Iar de o tradiţie a moralităţii, a principialităţii, transmisă din tată în fiu, nicidecum nu mai poate fi vorba, fireşte, în politica zilelor noastre...

Ion Raţiu (n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17 ianuarie 2000, Londra) a venit pe lume într-o veche familie transilvană, în sânul căreia lupta pentru cauza naţională a românilor a fost moştenire sfântă peste generaţii: de la memorandistul Ion Raţiu la marele ţărănist şi patriot Iuliu Maniu, această familie a dat mari bărbaţi României.
"Cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată" a urmat drumul înaintaşilor săi cu cinste şi onoare; în lungul său exil, a devenit „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania". Munca sa etichetată ca "subversivă" de regimul comunist a cuprins cărţi, articole, conferinţe, congrese, întâlniri, înfiinţarea unor asociaţii, printre care Uniunea Mondială a Românilor Liberi, cu alte cuvinte o serie vastă de activităţi destinate a deschide ochii Occidentului asupra situaţiei ţărilor din blocul comunist, asupra unei Românii strivite sub cizma totalitară. "Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor" (Petre Răileanu)

Despre România ca pasiune ar trebui noi să învăţăm astăzi... dar de la cine?
Cu speranţa că, totuşi, încă nu e totul pierdut, că "zilele de aur" vor veni şi pentru neamul nostru cândva, curând, îl las pe Eminescu - un alt mare român, de la a cărui naştere s-au împlinit de curând 162 de ani - să vorbească în încheiere, pesimist, dar cu... pasiune:
"Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.
"...

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

PNȚCD deplânge încetarea din viață a fruntașului țărănist Mircea Ciumara

Declaratie de presa

PNTCD deplange incetarea din viata a domnului Mircea Ciumara, fruntas PNTCD inca din 1990 si fost vicepresedinte al Partidului in perioadele 1996 – 2000 si 2001 – 2004.
Mircea Ciumara a fost deputat PNTCD in legislaturile 1992 -1996, respectiv 1996 - 2000 si a indeplinit functiile de vice prim–ministru, ministru de finante si ministru al industriilor si comertului in Guvernul Ciorbea.
De asemenea, a fost membru al Academiei Romane, director general al Institutului National de Cercetari Economice, profesor in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.
Mircea Ciumara a fost in permanenta un adevar taranist, chiar daca in ultima perioada a vietii nu a mai putut fi atat de activ.
”L-am cunoscut mai bine in perioada in care Mircea Ciumara mi-a fost coleg de guvernare. In calitate de ministru al finantelor a reusit un adevarat record in ceea ce priveste reducerea deficitului bugetar urias al tarii si evitarea, impreuna cu echipa noastra guvernamentala, a intrarii Romaniei in faliment.
Si in calitate de ministru al industriilor a avut realizari deosebite. A doua zi dupa demisia mea din functia de premier, Mircea a demisionat din functia de ministru. In perioada in care am detinut prima data functia de Presedinte PNTCD (2001-2004), Mircea s-a reactivat, redevenind vicepresedinte al Partidului.
Ca om era unul cu totul deosebit: cu un verb extrem de ascutit si taios, dar si cu umor greu de egalat.
Interventiile sale erau neiertatoare chiar si in cadrul reuniunilor oficiale. In cadrul reuniunilor
informale, interventiile lui Mircea reprezentau sarea si piperul. A avut intotdeauna in anturajul lui interpreti de muzica folk ca Vali Sterian sau Cristian Paturca, precum si personalitati din viata culturala. Avea o capacitate deosebita de a se adapta si dialoga cu toate categoriile sociale. Cand se imprietenea cu cineva, dadea dovada de un devotament desavarsit. Bineinteles, toate acestea se adaugau la calitatile lui deosebite de economist si cercetator in domeniul economiei, activitate pe care a desfasurat-o cu o pasiune desavarsita si rezultate remarcabile in intreaga lui viata profesionala.
Impreuna cu toti taranistii suntem alaturi de familia indoliata si cei din conducerea partidului vom participa la funerariile colegului nostru, Mircea Ciumara, duminica, la ora 12, la cimitirul Baneasa”.

Victor CIORBEA
Presedinte PNTCD