65 de ani de la dizolvarea PNŢ

(Articol preluat de pe vestul.ro)

Foto 1

În 29 iulie 1947, Guvernul condus de Petru Groza decide dizolvarea PNŢ, partid care constituia o ameninţare pentru regimul comunist.

Începând cu 1944, Partidul Comunist Român a încercat, prin toate mijloacele, inclusiv forţă, să pună mâna pe putere.
Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat s-au opus, forţele comuniste încercând distrugerea acestora. În preajma alegerilor din 19 noiembrie 1946, PNŢ a trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, arătând abuzurile guvernului din România. Deşi PNŢ a câştigat de departe alegerile, acestea au fost falsificate, iar Blocul Partidelor Democrate (care forma guvernul de stânga al lui Petru Groza) a ieşit învingător. Partidele istorice nu recunosc alegerile. Guvernul lui Groza are control complet asupra administraţiei
Ceea ce a rămas cunoscut până în ziua de azi drept „Înscenarea de la Tămădău” a constituit momentul în care comuniştii au lovit puternic PNŢ. În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi ţărănişti este surprins de autorităţile comuniste, pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea. Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident cu două avioane IAR Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară. Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-şi mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Ei urmau sa fie ajutaţi de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept act de trădare naţională şi transformată într-un caz politic major.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului au fost arestaţi. La 29 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat lichidarea PNŢ, cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă.
Înscenarea judiciară împotriva PNŢ are loc între 29 octombrie - 11 noiembrie 1947, când Iuliu Maniu, pe atunci în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă şi degradarea civică pe 10 ani, confiscarea averii şi plata sumei de 50.000 de lei, cheltuieli de judecată. Maniu a murit pe 3 februarie 1953, în închisoarea comunistă de la Sighet, la vârsta de 81 de ani. Ion Mihalache a fost deţinut într-o celulă izolată până la sfârşitul vieţii, iar Ovidiu Borcea a fost asasinat. Nicolae Penescu, ministru de Interne în guvernul Rădescu, a fost eliberat în 1964 şi a putut emigra în Franţa, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie faţă de generalul Charles de Gaulle, preşedintele francez, ce va face o vizită în 1968 în România. În anii ce au urmat, liderii ţărănişti sau chiar simplui membri care au îndrăznit să critice regimul au umplut lagărele şi temniţele comuniste. Unii au supravieţuit, dar numărul celor care au murit în închisorile de la Sighet, Aiud, Galaţi, Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebeş, Craiova, Oradea, Suceava, Râmnicu Sărat, Botoşani, Vaslui, în mine, la Canal, precum şi în satele din Bărăgan, de ordinul zecilor de mii, nu este cu exactitate cunoscut nici în zilele noastre.Ana LUPU

29.07.2012

(Sursa: vestul.ro)

Hotărârea Consiliului de Miniștri privind dizolvarea PNȚ- iulie 1947

(Sursa: Barlogul PNTCD: )

Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.027 din 29 iulie 1947 privind dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu

DOCUMENT nr. 1.027 din 29 iulie 1947 privind dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu

EMITENT: CONSILIUL DE MINISTRI

PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 30 iulie 1947

Ministerul Afacerilor Interne

Consiliul de Miniştri, în şedinţa sa dela 29 iulie 1947,
Luând în deliberare referatul d-lui ministru al afacerilor interne Nr. 22.694 din 29 Iulie 1947, Pentru respectarea ordinei publice şi siguranţei Statului; În virtutea art. 107, alin. ultim, din Constituţie,

Decide:

ART. 1

Partidul Naţional Ţăranesc, de sub preşedinţia d-lui Iuliu Maniu, este şi rămâne dizolvat, pe data publicării în Monitorul Oficial a prezentului jurnal. Această decizie de dizolvare, include şi toate organizaţiile judeţene, de plasă şi comunale ale susmenţionatului partid, organizaţiile militare, de tineret, femenine şi orice alte organizaţii sau asociaţii conduse de acest partid.

ART. 2

Sediile şi orice localuri de întâlnire ale acestui partid vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi.

ART. 3

Întreg patrimoniul acestui partid va fi lichidat conform legii.

ART. 4

D-nii miniştri secretari de Stat la Departamentul Afacerilor Interne şi Justiţiei, sunt însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a prezentului jurnal.

Dr. Petru Groza, Teohari Georgescu, Lucretiu Patrascanu, Gh. Gheorghiu-Dej, St. Voitec, Lotar Radaceanu, Ing. Tudor Ionescu, R. Zaroni, Radu Rosculet, Octav Livezeanu, Prof. ing. N. Profiri, general de Corp de Armata Lascar Mihail, Al. Alexandrini, Gh. Vantu.

Raportul d-lui ministru al Afacerilor interne, către Consiliului de Miniştri,

Domnilor miniştri,

Aşa cum s-a anunţat prin comunicatul Ministerului Afacerilor Interne, în dimineaţa zilei de 14 Iulie 1947, au fost arestaţi pe islazul comunei Tămadau, judeţul Ilfov, în timp ce încercau să se urce în doua avioane I. A. R., 39, pentru a fugi în străinătate: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi alţii.

Acest grup de conspiratori urmau să realizeze în străinătate hotărârile şi directivele conducerii P. N. Ţ., în organizarea de acţiuni menite să ştirbească suveranitatea naţională, să primejduiască pacea şi să declanşeze războiul civil. Această activitate antinaţională, merge pe linia politicii urmate totdeauna de Partidul Naţional Ţărănesc şi intensificată după 23 August 1944, când coalizând în jurul lui, toate forţele reacţionare din ţară şi în înţelegere cu unele cercuri reacţionare din străinătate, a întreprins acţiuni cu scopul de a împiedica România să participe cu tot elanul şi capacitatea sa de luptă la războiul antihitlerist, la desfascizarea aparatului de Stat, la pedepsirea criminalilor de război şi instaurarea unui regim democrat.

Astfel, conducerea Partidului Naţional Ţărănesc a organizat gărzile Iuliu Maniu, de jaf şi masacre impotriva populaţiei civile din Ardealul de Nord eliberat, a împiedicat executarea condiţiilor generoase ale Armistiţiului, s-a opus categoric împărţirii pământurilor la ţărani prin reforma agrarã, a iniţiat şi sprijinit represiunea sângeroasă împotriva maselor populare executată de generalul Radescu.

După înfrangerea Germaniei hitleriste, Partidul Naţional Ţărănesc Maniu, urmărind împiedicarea operii de reconstrucţie a ţării întreprinsă de regimul nostru democrat, a trecut la organizarea de grupuri subversive teroriste, ca: Organizaţia “T”, “Sumanele Negre”, “Haiducii lui Avram Iancu”, “M. N. R.”, “Graiul Sângelui”, iar în ultimul timp, organizaţiile “Partizanii adevăratei democraţii” şi “Corpul partizanilor albi”, care, prin manifeste şi broşuri aţâţătoare la sabotaj şi asasinate, urmăreau sa creieze o atmosferă de panică, favorabilă declanşării unui război civil.

Atitudinea Partidului Naţional Ţăranesc, înainte şi în timpul Conferinţei de pace dela Paris, a fost pe aceeaşi linie de trădare a intereselor naţionale. Conducerea acestui partid a însărcinat o delegaţie formată din Grigore Gafencu şi V. Tilea, să prezinte memorii din partea partidului, prin care se cerea nerecunoaşterea delegaţiei romaâe la conferinţă, făcând atmosferă împotriva României, a creat greutăţi în tratativele de pace şi prin aceasta a pus în pericol revenirea Transilvaniei de Nord în hotarele României.

În timpul alegerilor, Partidul Naţional Taranesc a deslantuit o campanie de învrãjbire a populaţiei, prin propaganda de tip fascist, şovinã, rasialã şi antisovietica, trecând la devastarea sediilor partidelor democrate, asasinate, incendieri de sate, indemnuri la rebeliune şi atacarea secţiilor de votare, în scopul de a produce tulburãri, ca sa împiedice libera exprimare a voinţei populare şi sa creeze pretexte de intervenţii strãine.

În perioada dupã alegeri, când Guvernul şi poporul luptau sa înlãture efectele nefaste a celor doi ani de seceta, conducerea Partidului Naţional Taranesc, în frunte cu Iuliu Maniu, direct şi prin agenţii sãi din strãinãtate, cu sprijinul unor cercuri reactionare strãine, a intervenit cu scopul de a impiedica procurarea cerealelor din unele tari, pentru regiunile infometate.

Pe lângã nenumarate memorii ale conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, pentru a provoca amestecul străin în ţara noastră, aceeaşi conducere a trimis clandestin peste hotare doi fruntaşi ai partidului, pe Niculescu Buzeşti şi C. Vişoianu, ca, împreună cu ceilalţi trădatori de neam şi ţară: Gafencu, Tilea, Creţeanu, Bianu, Frederic Nanu etc., să intensifice campania de ponegrire a României şi să organizeze tulburări interne.

Consolidarea regimului democrat din România, prin realizările Guvernului, recolta bună din acest an, operaţiunile pentru stabilizarea monetară, în folosul poporului şi perspectiva îmbunătăţirii condiţiilor de trai din ţara noastră, aducând strâmtarea bazei de agitaţie a Partidului Naţional Ţărănesc, precum şi îndemnul cercurilor imperialiste răsboinice din străinătate a determinat pe Iuliu Maniu şi conducerea Partidului Naţional Ţărănesc, să trimită peste hotare acest grup din conducerea partidului.

Importanţa acordată de grupările şi cercurile reacţionare din ţară; trimiterii acestui grup de trădatori peste hotare, rezultă din declaraţia lui Iuliu Maniu, la cercetări, că ar fi plecat chiar personal, dacă dintr-un motiv oarecare Ion Mihalache ar fi fost împiedicat.

Faptele înşirate mai sus, sunt numai o parte din crimele şi trădarile comise de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc împotriva României şi a regimului său democrat, suficiente, pentru a justifica măsura legală a disolvării partidului şi a tuturor organizaţiilor sale anexe, pe care o solicit Domniilor-Voastre.

Ministrul afacerilor interne

Teohari Georgescu

Avem acum ocazia sa demonstram ca suntem diferiti, reprezentand astfel cu adevarat o alternativa.

PNT a fost creat pentru apararea intereselor natiunii romane in Imperiul austro-ungar; PT a fost format pentru apararea intereselor taranimii; PNT avea ca scop adancirea democratizarii Romaniei interbelice.

Si PNTCD a (re)aparut cu scopuri clare: inlaturarea si repararea nedreptatilor comise de regimul comunist si construirea unei societati bazate pe morala crestina.

Ce mai dorim noi astazi si in ce masura comportamentele noastre concorda cu afirmatiile initiale?

Am inceput prin a critica toate abaterile de la democratie ale noului regim instalat la putere dupa decembrie 1989, abateri care au devenit curand abuzuri si au culminat cu nenumarate violente.

Am semnalat deghizarea aparatului partidului comunist si a fostelor structuri in partide “democratice” pe traseul FSN si al derivatelor sale.

Am aratat cum imbogatirile au fost dirijate; am denuntat actiunile abile de transferare a patrimoniului tarii in posesia retelelor oculte, in paralel cu refuzul de a restitui proprietatile confiscate de regimul comunist celor indreptatiti sa le primeasca.

Din pacate, nu am fost capabili sa facem ceea ce am promis si ceea ce se astepta de la noi in perioada in care am participat la guvernare.

Cu prestigiul diminuat, cu prezenta pe scena politica scazuta, ne-am pastrat, totusi, atitudinile si discursul.

De doisprezece ani partidul nu a mai avut, in fapt, activitate politica.

Condus de lideri lipsiti de inspiratie si de forta, autori a nenumarate greseli politice, rezultatele electorale si influenta partidului in randul electoratului au fost in continua scadere.

Intrat in degringolada, partidul este sfasiat, de patru ani, de lupte pentru detinerea pozitiei de presedinte, lupte in care unii au probat lipsa de scrupule in a recurge la tertipuri murdare, altii s-au complacut intr-o inactivitate suspecta si, oricum, condamnabila, iar altii alearga haotic, parca lipsiti de repere.

Grav este faptul ca marea manipulare prin care s-a cautat sa se introduca in constiinta publicului ca fiind fireasca prezenta urmasilor PCR in societatea romaneasca in postura de oameni politici onorabili a reusit si in randul membrilor nostri.

Dupa greseala de a participa la guvernare alaturi de PD (una din ramurile FSN) – greseala care ne-a fost fatala! – membrii nostri sunt acum divizati in functie de simpatiile pentru una sau alta dintre urmasele FSN, parand sa ignore ca ambele sunt responsabile in egala masura de dezastrul economic, social si politic in care se gaseste Romania.

Din pacate, aceste confuzii se manifesta si la nivelul liderilor – care cauta “aliante” cu una sau alta dintre urmasele FSN (deci PCR!), totul justificat prin necesitatea “debarcarii impilatorilor” si a “pragmatismului” care dicteaza – vezi, Doamne! – sa facem orice pentru ca partidul sa devina parlamentar, “pentru a se relansa” – de fapt, pentru ca, eventual, unul sau doi lideri sa se pricopseasca cu postura de parlamentar.

Pare a nu se intelege faptul ca un partid traieste nu numai prin denumirea sa, ci – mai mult – prin spiritul sau.

Ori, in aceasta noua postura partidul nu mai este, cu adevarat, PNTCD!

Suntem, asadar, la o rascruce: ne vom pastra personalitatea politica, ne vom pastra atitudinile si discursul de pana acum - si vom merita astfel sa ne numim PNTCD, urmasul gloriosului PNT sau ne aliniem partidelor urmase ale FSN (PCR), asemanandu-ne lor, cautandu-ne un loc pe langa masa lor – aratandu-ne in acest fel nedemni de a ne mai prezenta ca urmasi ai PNT?

In aceasta lupta dintre doua grupari de hoti, de distrugatori ai Romaniei, nu trebuie sa ne implicam de partea nici uneia dintre ele!

Avem acum ocazia sa demonstram ca suntem diferiti, reprezentand astfel cu adevarat o alternativa.

Sa nu o irosim!

 Bogdan Grabowski

Presedinte PNTCD, sector 1, BUCURESTI