Domnul Victor Ciorbea, președintele PNTCD, a declarat ieri:
"Există o lipsă acută de încredere în cei care sunt acum la putere. […] Trebuie în mod cert să se reclădească, să se reconstruiască încrederea. Pentru că oamenii vedeţi bine că nu mai au încredere în nimic. Au fost minţiţi, păcăliţi de atâtea ori şi nu mai au încredere." [...]
"Toate canalele de comunicare cu cetăţenii au fost întrerupte în ultimii trei ani să spunem, dar mai ales în ultimii doi ani. După alegeri, când preşedintele a fost reales, oamenii se aşteptau totuşi la o schimbare. Ce a venit, în plan politic? Boc 2, Boc 3, Boc 4, Boc 5, şi asta creându-se UNPR-ul prin smulgerea unor parlamentari de la alte partide. Deci evident că asta a nemulţumit pe oamenii care votaseră un partid sau altul." [...]
"Vorbeam despre dialog. Sigur că la ora actuală lipsa de încredere în guvern şi în putere în ansamblu este uriaşă. Şi nu văd cum ar putea reconstrui aceste punţi de legătură cu societatea civilă, cu oamenii simpli pe care i-au ignorat şi de ale căror sentimente, de ale căror atitudini nu au ţinut seama atâta vreme. Acuma sigur că în plan politic, în funcţie de ceea ce există pe scena politică, e uşor de spus: sigur, alegeri anticipate, venim cu alternativa - opoziţia existentă, USL-ul, nu ştiu mai cum. [...] Se va ameliora ceva. Nu ştiu dacă se va ameliora ceva fundamental. Ori oamenii tocmai de aceea, cei din stradă, refuză, de regulă, inclusiv pe cei din opoziţie să fie prezenţi alături de ei. Pentru că vor să revină la nişte principii morale şi la nişte oameni politici de o cu totul altă factură, care să se bazeze pe cinste, pe corectitudine, pe moralitate, nu pe jaf, nu pe înavuţire cu orice preţ, nu pe miliardari sau pe sute de milioane care stau în spatele unui partid sau altul, etc. Tocmai pe acest fundal cred eu că trebuie regândită şi o reformă profundă, dacă vreţi, şi a Constituţiei, şi a clasei politice [...]
"Dacă ne uităm numai la spectrul politic existent, sigur că alternativa la Putere este Opoziţia. Numai că eu am mai spus-o, sincer, că eu am îndoieli că este o soluţie să schimbi un FSN cu altul. Deci din punctul ăsta de vedere eu am reţinerile mele faţă de cele două FSN-uri care ne guvernează de 22 de ani. Şi că ar fi timpul să vină, să se formeze, să se coaguleze inclusiv în rândul lor şi să ajungă la putere oameni cu credinţă în Dumnezeu, oameni serioşi, oameni care să aibă o meserie şi să aibă acumulate nişte venituri sau proprietăţi şi aşa mai departe." [...]
"Oamenii ăştia există. Nu intru acuma în pledoarii pro domo, că-i avem în PNŢCD, care e extraparlamentar şi tocmai pentru că nu se doreşte să intrăm în Parlament probabil că va fi «naţionalizat» partidul şi dat unor indivizi paraşutaţi sau infiltraţi în partid şi apoi să fie folosit în interese care n-au nicio legătură cu istoria acestui partid. Dar vorbesc chiar de preocupările celor din piaţă şi, nu în ultimul rând - sigur, veţi spune că n-are nicio legătură - totuşi în pieţe vedem adesea portretul regelui. Deci şi ideea de monarhie trebuie foarte serios gândită, nu respinsă ab initio." [...]
"Problema este că [...] mie mi se pare aberant că în Constituţia din '91 s-au introdus câteva prevederi că nu pot fi schimbate niciodată - deci pe zeci sau sute de ani sau mii de ani de acum încolo - prevederile referitoare la forma de guvernământ, deci republică sau monarhie, referitoare la alte şi alte aspecte. Acestea ar trebui să dispară. Deci, primul pas: ar trebui să se scoată această interdicţie de a se putea opta" [...]
"Oamenii noştri, membri ţărănişti sau chiar lideri, au fost prezenţi şi în judeţe şi peste tot, sunt cunoscuţi în localităţile respective că sunt membri PNŢCD şi nici unul n-a fost dat afară de la manifestaţii sau nu a fost îmbrâncit sau insultat. Şi aici, în Bucureşti, am colegi care au participat în fiecare zi. Eu nu m-am dus acolo şi nici n-o să mă duc zilele acestea, pentru că mi se pare normal ca oamenii să se manifeste aşa cum cred ei de cuviinţă, să nu aibă sentimentul că se urmăreşte confiscarea ţelurilor, obiectivelor, aspiraţiilor lor şi e foarte bine că lucrurile se petrec aşa." [...]
"În ce mă priveşte, […] eu repet: pe termen scurt, sigur, soluţia ar fi aceasta - vine opoziţia etc. - însă legând lucrurile de aspectele esenţiale ale celor care sunt în piaţă şi care nu aparţin vreunei formaţiuni politice - eu am certitudinea că trebuie să asistăm la o schimbare într-adevăr din temelii a sistemului, a sistemului actual, inclusiv cu modificări constituţionale, de altă natură, cu asigurarea accesului cetăţenilor într-o mult mai mare măsură în luarea deciziilor publice, în influenţarea lor. Şi, sigur, sistemul ăsta mafiot, clientelar - pe care l-a practicat şi PDSR-ul şi, mă rog, diversele forme de FSN - astea trebuie să dispară. Cum poţi să accepţi ca Afrodita să cheltuie într-o lună pe pantofi mai mult decât cheltuie 10 familii de oameni obişnuiţi pentru întreg anul să-şi asigure întreţinerea?! Şi aşa mai departe. E doar un exemplu.
Deci nu se mai poate merge pe acest drum. După cum eu aş sublinia că n-ar fi rău, cred, ca oameni care au pregătirea, experienţa necesară să-i ajute pe cei din pieţe - de ce nu? - dacă vor, să-şi creeze un partid nou. Generaţia nouă vrea un partid nou. Văd că au intrat şi cei din diasporă, tinerii care sunt la studii, la masterate, la doctorate, din diverse colţuri ale lumii, îşi anunţă şi ei solidaritatea. De ce să nu fie ajutaţi chiar să-şi construiască un partid nou, cu alte idei, cu alte principii morale, corecte, şi care să scoată România din acest marasm în care se află?" [...] " De ce să nu le dăm şi posibilitatea să facă aşa ceva?" [...]
"PNȚCD este cel mai vechi partid din Europa continentală, din 1869. [...]
Dacă optează cu PNŢCD cu toată istoria lui, sigur c-am fi fericiţi, dar nu vrem să le confiscăm acest demers. Dacă optează pentru un partid propriu, creat de ei, nou, bazat, în esenţă, pe aceleaşi principii morale pe care le avem noi şi pentru care au murit celebrii martiri Maniu, Mihalache… Coposu şi toţi ceilalţi, Ion Diaconescu, şi-au consacrat viaţa acestor idei… Ei bine, ei pot să creeze o altă formaţiune, dar sunt convins că din punct de vedere moral vor opta pentru aceleaşi soluţii şi pentru aceleaşi principii pe care le-a promovat, de aproape 150 de ani, partidul nostru". [...]
(sursa: Radio Romania Actualitati, emisiunea Actualitatea in dezbatere, din 20.01.2012)
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
miercuri, 18 ianuarie 2012
Programul politic al PNŢCD - o soluţie pentru România
În cele ce urmează vă prezint spicuiri din Programul politic al PNŢCD. Programul complet îl găsiţi pe site-ul oficial al partidului:
2.2. Libertatea
Libertatea este valoarea fundamentală care permite fiecăruia să îşi planifice viaţa aşa cum crede de cuviinţă să acţioneze şi să creeze. Sursa libertăţii este în morală, pentru că doar aceasta vorbeşte nu numai despre drepturile noastre, ci şi despre obligaţii. Temeiul ei este tocmai respectarea libertăţii celuilalt. Morala este cadrul în care se manifestă libertatea astfel încât fiecare să poată să îşi realizeze vocaţia şi să facă uz de drepturile sale.
2.3. Responsabilitatea
Oamenii de Stat trebuie să accepte că sunt responsabili pentru toată comunitatea şi pentru binele public, nu doar pentru interesele unui grup sau ale unei elite. A fi om de Stat este un angajament de a lucra pentru binele comun.
2.4. Egalitatea în drepturi şi şanse
Dreptatea înseamnă aceleaşi drepturi pentru toţi. Fundamentul dreptăţii este egalitatea tuturor oamenilor în demnitatea şi libertatea conferite lor de Dumnezeu. Legea trebuie să îi protejeze pe cetăţeni de arbitrariul şi abuzul puterii şi - conform principiului egalităţii şanselor - să asigure libertatea fiecăruia de afirmare a personalităţii sale, inclusiv a celor mai neajutoraţi membri ai societăţii.
2.5. Solidaritatea şi generozitatea
Solidaritatea este baza coeziunii sociale. [...]
Dimensiunea etică a solidarităţii derivă din asigurarea pentru fiecare a posibilităţii de a duce o existenţă în spiritul respectului demnităţii umane.
3.1.1. Binele comun şi omul de Stat
Din demnitatea şi egalitatea fundamentală a fiinţelor umane în faţa lui Dumnezeu decurge principiul binelui comun la care trebuie să se refere întreaga viaţă socială pentru a-şi găsi sensul. Binele comun reprezintă ansamblul condiţiilor sociale care permit atât grupurilor sociale, cât şi membrilor lor să ajungă la împlinirea personalităţii cât mai complet şi mai uşor. [...]
Societatea care îşi doreşte să fie în serviciul fiinţei umane este societatea care stabileşte binele comun ca obiectivul său prioritar. Persoana nu se poate realiza independent de ceilalţi, ea trebuie să acţioneze împreună cu şi pentru ceilalţi membri ai societăţii. [...]
Statul este dator să urmărească realizarea binelui comun, care este raţiunea de a fi a autorităţii politice.
3.2.1. Metoda de acţiune politică
PNŢCD urmăreşte recâştigarea încrederii cetăţenilor în acţiunea publică. În acest sens, PNŢCD îşi propune să acţioneze împreună cu cetăţenii şi pentru cetăţeni. Oamenii sunt subiect, nu obiect al politicilor publice. PNŢCD urmăreşte ca cetăţenii să fie responsabili şi stăpâni pe destinele lor, nu suporteri pasivi ai unor grupări politice. Omul de Stat trebuie să îşi regăsească funcţia de mediator în societate. [...]
PNŢCD îşi propune să promoveze instituţii în care cetăţeanul să participe. Fiecare are dreptul la decizie, ceea ce presupune apropiere între cetăţean şi nivelul decizional, proximitate, dialog social, democraţie directă.
PNŢCD urmăreşte să respecte în acţiunea politică punctele de vedere ale cetăţenilor, pentru că niciun punct de vedere pertinent nu trebuie neglijat.
PNŢCD consideră că acţiunea politică nu trebuie programată pe termen scurt şi nu trebuie să fie doar reactivă. Sarcina omului de Stat este să discearnă problemele de mâine, pentru a acţiona la timp. El trebuie să ştie să anticipeze.
Închei această scurtă prezentare cu speranţa că PNŢCD poate fi speranţa românilor. PNŢCD înseamnă DEMOCRAŢIE, MORALĂ CREŞTINĂ, PATRIOTISM LUMINAT, DREPTATE SOCIALĂ. Patru principii fundamentale, care pot reaşeza societatea românească pe un făgaş normal, atât de mult râvnit şi aşteptat...
2.2. Libertatea
Libertatea este valoarea fundamentală care permite fiecăruia să îşi planifice viaţa aşa cum crede de cuviinţă să acţioneze şi să creeze. Sursa libertăţii este în morală, pentru că doar aceasta vorbeşte nu numai despre drepturile noastre, ci şi despre obligaţii. Temeiul ei este tocmai respectarea libertăţii celuilalt. Morala este cadrul în care se manifestă libertatea astfel încât fiecare să poată să îşi realizeze vocaţia şi să facă uz de drepturile sale.
2.3. Responsabilitatea
Oamenii de Stat trebuie să accepte că sunt responsabili pentru toată comunitatea şi pentru binele public, nu doar pentru interesele unui grup sau ale unei elite. A fi om de Stat este un angajament de a lucra pentru binele comun.
2.4. Egalitatea în drepturi şi şanse
Dreptatea înseamnă aceleaşi drepturi pentru toţi. Fundamentul dreptăţii este egalitatea tuturor oamenilor în demnitatea şi libertatea conferite lor de Dumnezeu. Legea trebuie să îi protejeze pe cetăţeni de arbitrariul şi abuzul puterii şi - conform principiului egalităţii şanselor - să asigure libertatea fiecăruia de afirmare a personalităţii sale, inclusiv a celor mai neajutoraţi membri ai societăţii.
2.5. Solidaritatea şi generozitatea
Solidaritatea este baza coeziunii sociale. [...]
Dimensiunea etică a solidarităţii derivă din asigurarea pentru fiecare a posibilităţii de a duce o existenţă în spiritul respectului demnităţii umane.
3.1.1. Binele comun şi omul de Stat
Din demnitatea şi egalitatea fundamentală a fiinţelor umane în faţa lui Dumnezeu decurge principiul binelui comun la care trebuie să se refere întreaga viaţă socială pentru a-şi găsi sensul. Binele comun reprezintă ansamblul condiţiilor sociale care permit atât grupurilor sociale, cât şi membrilor lor să ajungă la împlinirea personalităţii cât mai complet şi mai uşor. [...]
Societatea care îşi doreşte să fie în serviciul fiinţei umane este societatea care stabileşte binele comun ca obiectivul său prioritar. Persoana nu se poate realiza independent de ceilalţi, ea trebuie să acţioneze împreună cu şi pentru ceilalţi membri ai societăţii. [...]
Statul este dator să urmărească realizarea binelui comun, care este raţiunea de a fi a autorităţii politice.
3.2.1. Metoda de acţiune politică
PNŢCD urmăreşte recâştigarea încrederii cetăţenilor în acţiunea publică. În acest sens, PNŢCD îşi propune să acţioneze împreună cu cetăţenii şi pentru cetăţeni. Oamenii sunt subiect, nu obiect al politicilor publice. PNŢCD urmăreşte ca cetăţenii să fie responsabili şi stăpâni pe destinele lor, nu suporteri pasivi ai unor grupări politice. Omul de Stat trebuie să îşi regăsească funcţia de mediator în societate. [...]
PNŢCD îşi propune să promoveze instituţii în care cetăţeanul să participe. Fiecare are dreptul la decizie, ceea ce presupune apropiere între cetăţean şi nivelul decizional, proximitate, dialog social, democraţie directă.
PNŢCD urmăreşte să respecte în acţiunea politică punctele de vedere ale cetăţenilor, pentru că niciun punct de vedere pertinent nu trebuie neglijat.
PNŢCD consideră că acţiunea politică nu trebuie programată pe termen scurt şi nu trebuie să fie doar reactivă. Sarcina omului de Stat este să discearnă problemele de mâine, pentru a acţiona la timp. El trebuie să ştie să anticipeze.
Închei această scurtă prezentare cu speranţa că PNŢCD poate fi speranţa românilor. PNŢCD înseamnă DEMOCRAŢIE, MORALĂ CREŞTINĂ, PATRIOTISM LUMINAT, DREPTATE SOCIALĂ. Patru principii fundamentale, care pot reaşeza societatea românească pe un făgaş normal, atât de mult râvnit şi aşteptat...
marți, 17 ianuarie 2012
Gentlemanul din Ceruri
De 12 ani Ion Raţiu nu mai este printre noi. A plecat într-o lume mai bună, unde de curând i s-au alăturat Ion Diaconescu şi, mai recent, Mircea Ciumara...
Trăim de multă vreme, de prea multă vreme, o tragedie ale cărei urmări încă nu le simţim, dar le vor simţi, cu siguranţă, urmaşii noştri: valorile acestui neam se sting, rând pe pe rând, iar în urma lor rămâne un veşnic gol... Unii dintre noi îl resimt şi îşi caută cu disperare alte repere... o căutare continuă, plină de speranţă, dar, din păcate, zadarnică... Vremurile politicienilor morali, verticali, principiali şi, desigur, vremurile politicienilor-gentlemeni au apus de mult "şi niciodată n-or să vie iară"... Iar de o tradiţie a moralităţii, a principialităţii, transmisă din tată în fiu, nicidecum nu mai poate fi vorba, fireşte, în politica zilelor noastre...
Ion Raţiu (n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17 ianuarie 2000, Londra) a venit pe lume într-o veche familie transilvană, în sânul căreia lupta pentru cauza naţională a românilor a fost moştenire sfântă peste generaţii: de la memorandistul Ion Raţiu la marele ţărănist şi patriot Iuliu Maniu, această familie a dat mari bărbaţi României.
"Cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată" a urmat drumul înaintaşilor săi cu cinste şi onoare; în lungul său exil, a devenit „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania". Munca sa etichetată ca "subversivă" de regimul comunist a cuprins cărţi, articole, conferinţe, congrese, întâlniri, înfiinţarea unor asociaţii, printre care Uniunea Mondială a Românilor Liberi, cu alte cuvinte o serie vastă de activităţi destinate a deschide ochii Occidentului asupra situaţiei ţărilor din blocul comunist, asupra unei Românii strivite sub cizma totalitară. "Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor" (Petre Răileanu)
Despre România ca pasiune ar trebui noi să învăţăm astăzi... dar de la cine?
Cu speranţa că, totuşi, încă nu e totul pierdut, că "zilele de aur" vor veni şi pentru neamul nostru cândva, curând, îl las pe Eminescu - un alt mare român, de la a cărui naştere s-au împlinit de curând 162 de ani - să vorbească în încheiere, pesimist, dar cu... pasiune:
"Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar."...
Trăim de multă vreme, de prea multă vreme, o tragedie ale cărei urmări încă nu le simţim, dar le vor simţi, cu siguranţă, urmaşii noştri: valorile acestui neam se sting, rând pe pe rând, iar în urma lor rămâne un veşnic gol... Unii dintre noi îl resimt şi îşi caută cu disperare alte repere... o căutare continuă, plină de speranţă, dar, din păcate, zadarnică... Vremurile politicienilor morali, verticali, principiali şi, desigur, vremurile politicienilor-gentlemeni au apus de mult "şi niciodată n-or să vie iară"... Iar de o tradiţie a moralităţii, a principialităţii, transmisă din tată în fiu, nicidecum nu mai poate fi vorba, fireşte, în politica zilelor noastre...
Ion Raţiu (n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17 ianuarie 2000, Londra) a venit pe lume într-o veche familie transilvană, în sânul căreia lupta pentru cauza naţională a românilor a fost moştenire sfântă peste generaţii: de la memorandistul Ion Raţiu la marele ţărănist şi patriot Iuliu Maniu, această familie a dat mari bărbaţi României.
"Cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată" a urmat drumul înaintaşilor săi cu cinste şi onoare; în lungul său exil, a devenit „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania". Munca sa etichetată ca "subversivă" de regimul comunist a cuprins cărţi, articole, conferinţe, congrese, întâlniri, înfiinţarea unor asociaţii, printre care Uniunea Mondială a Românilor Liberi, cu alte cuvinte o serie vastă de activităţi destinate a deschide ochii Occidentului asupra situaţiei ţărilor din blocul comunist, asupra unei Românii strivite sub cizma totalitară. "Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor" (Petre Răileanu)
Despre România ca pasiune ar trebui noi să învăţăm astăzi... dar de la cine?
Cu speranţa că, totuşi, încă nu e totul pierdut, că "zilele de aur" vor veni şi pentru neamul nostru cândva, curând, îl las pe Eminescu - un alt mare român, de la a cărui naştere s-au împlinit de curând 162 de ani - să vorbească în încheiere, pesimist, dar cu... pasiune:
"Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar."...
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
PNȚCD deplânge încetarea din viață a fruntașului țărănist Mircea Ciumara
Declaratie de presa
PNTCD deplange incetarea din viata a domnului Mircea Ciumara, fruntas PNTCD inca din 1990 si fost vicepresedinte al Partidului in perioadele 1996 – 2000 si 2001 – 2004.
Mircea Ciumara a fost deputat PNTCD in legislaturile 1992 -1996, respectiv 1996 - 2000 si a indeplinit functiile de vice prim–ministru, ministru de finante si ministru al industriilor si comertului in Guvernul Ciorbea.
De asemenea, a fost membru al Academiei Romane, director general al Institutului National de Cercetari Economice, profesor in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.
Mircea Ciumara a fost in permanenta un adevar taranist, chiar daca in ultima perioada a vietii nu a mai putut fi atat de activ.
”L-am cunoscut mai bine in perioada in care Mircea Ciumara mi-a fost coleg de guvernare. In calitate de ministru al finantelor a reusit un adevarat record in ceea ce priveste reducerea deficitului bugetar urias al tarii si evitarea, impreuna cu echipa noastra guvernamentala, a intrarii Romaniei in faliment.
Si in calitate de ministru al industriilor a avut realizari deosebite. A doua zi dupa demisia mea din functia de premier, Mircea a demisionat din functia de ministru. In perioada in care am detinut prima data functia de Presedinte PNTCD (2001-2004), Mircea s-a reactivat, redevenind vicepresedinte al Partidului.
Ca om era unul cu totul deosebit: cu un verb extrem de ascutit si taios, dar si cu umor greu de egalat.
Interventiile sale erau neiertatoare chiar si in cadrul reuniunilor oficiale. In cadrul reuniunilor
informale, interventiile lui Mircea reprezentau sarea si piperul. A avut intotdeauna in anturajul lui interpreti de muzica folk ca Vali Sterian sau Cristian Paturca, precum si personalitati din viata culturala. Avea o capacitate deosebita de a se adapta si dialoga cu toate categoriile sociale. Cand se imprietenea cu cineva, dadea dovada de un devotament desavarsit. Bineinteles, toate acestea se adaugau la calitatile lui deosebite de economist si cercetator in domeniul economiei, activitate pe care a desfasurat-o cu o pasiune desavarsita si rezultate remarcabile in intreaga lui viata profesionala.
Impreuna cu toti taranistii suntem alaturi de familia indoliata si cei din conducerea partidului vom participa la funerariile colegului nostru, Mircea Ciumara, duminica, la ora 12, la cimitirul Baneasa”.
Victor CIORBEA
Presedinte PNTCD
PNTCD deplange incetarea din viata a domnului Mircea Ciumara, fruntas PNTCD inca din 1990 si fost vicepresedinte al Partidului in perioadele 1996 – 2000 si 2001 – 2004.
Mircea Ciumara a fost deputat PNTCD in legislaturile 1992 -1996, respectiv 1996 - 2000 si a indeplinit functiile de vice prim–ministru, ministru de finante si ministru al industriilor si comertului in Guvernul Ciorbea.
De asemenea, a fost membru al Academiei Romane, director general al Institutului National de Cercetari Economice, profesor in cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.
Mircea Ciumara a fost in permanenta un adevar taranist, chiar daca in ultima perioada a vietii nu a mai putut fi atat de activ.
”L-am cunoscut mai bine in perioada in care Mircea Ciumara mi-a fost coleg de guvernare. In calitate de ministru al finantelor a reusit un adevarat record in ceea ce priveste reducerea deficitului bugetar urias al tarii si evitarea, impreuna cu echipa noastra guvernamentala, a intrarii Romaniei in faliment.
Si in calitate de ministru al industriilor a avut realizari deosebite. A doua zi dupa demisia mea din functia de premier, Mircea a demisionat din functia de ministru. In perioada in care am detinut prima data functia de Presedinte PNTCD (2001-2004), Mircea s-a reactivat, redevenind vicepresedinte al Partidului.
Ca om era unul cu totul deosebit: cu un verb extrem de ascutit si taios, dar si cu umor greu de egalat.
Interventiile sale erau neiertatoare chiar si in cadrul reuniunilor oficiale. In cadrul reuniunilor
informale, interventiile lui Mircea reprezentau sarea si piperul. A avut intotdeauna in anturajul lui interpreti de muzica folk ca Vali Sterian sau Cristian Paturca, precum si personalitati din viata culturala. Avea o capacitate deosebita de a se adapta si dialoga cu toate categoriile sociale. Cand se imprietenea cu cineva, dadea dovada de un devotament desavarsit. Bineinteles, toate acestea se adaugau la calitatile lui deosebite de economist si cercetator in domeniul economiei, activitate pe care a desfasurat-o cu o pasiune desavarsita si rezultate remarcabile in intreaga lui viata profesionala.
Impreuna cu toti taranistii suntem alaturi de familia indoliata si cei din conducerea partidului vom participa la funerariile colegului nostru, Mircea Ciumara, duminica, la ora 12, la cimitirul Baneasa”.
Victor CIORBEA
Presedinte PNTCD
Abonați-vă la:
Postări (Atom)