marți, 21 februarie 2012

Liberă sunt nesupusă!

Sunt liberă pentru că nu râvnesc nici funcţii, nici bani, şi niciodată nu voi renunţa la principiile, idealurile şi visurile mele pentru mărunte interese vremelnice.

Sunt liberă pentru că am puterea de a alege, şi aleg să rămân în acest partid pentru care MARTIRII noştri au luptat, au făcut puşcărie, au murit, au înfruntat sistemul represiv al comunismului, cu toate ororile lui. NU voi pleca din PNŢCD pentru a NU da satisfacţie celor care ASTA VOR, ca cei ca mine să se dea la o parte, spre a face loc altora, manevraţi şi manevrabili, cumpăraţi şi cumpărabili. Eu rămân aici, “cuiul lui Pepelea”, alături de alţii ca mine, de care, sper, “ştampilele” se vor împiedica.

Sunt nesupusă pentru că nu voi pleca niciodată capul în faţa unui “preşedinte” de partid, doar pentru că are în buzunar o ştampiluţă cu care îşi flutură prin tribunale “legitimitatea”.

Sunt nesupusă pentru că voi face parte din Mişcarea de Rezistenţă din PNŢCD. Ea există deja. Eu doar îi dau azi un nume. Ea se poate numi oricum: Aripa Conservatoare, Grupul pentru cinstirea martirilor, Aripa Ion Diaconescu… Cu încăpăţânare voi încerca să adun laolaltă oameni care gândesc ca mine. Împreună cu ei, cu încăpăţânare mă voi opune deviaţiilor vremelnicilor lideri. Împreună cu ei, cu încăpăţânare voi sta drept, îmi voi asuma poziţia, opiniile, în încercarea de a păstra viu spiritul înaintaşilor noştri. Împreună cu ei, cu încăpăţânare voi încerca să contribui, după puterile mele, la schimbarea în bine a comunităţii din care fac parte – fie că aceasta se numeşte partidul, cartierul, oraşul sau ţara mea.

Liberă şi nesupusă, îmi voi afişa mereu, deschis, opoziţia vis-à-vis de conducerile nelegitime ale PNŢCD; liberă şi nesupusă, îmi asum toate urmările ce vor decurge din aceasta, îmi asum inclusiv riscul excluderii mele din partid. În partid sau în afara lui, eu voi rămâne ţărănistă toată viaţa, spre deosebire de unii şefi vremelnici ai acestuia, trecuţi pe la N partide. În partid sau în afara lui voi lupta după puterile mele pentru ca flacăra înaintaşilor noştri să nu se stingă.

Cred cu toată tăria că MIZA PNŢCD NU ESTE UNA ELECTORALĂ. MIZA PNŢCD ESTE ONOAREA ÎNAINTAŞILOR SĂI, CINSTIREA MEMORIEI ACESTORA: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Nicolae Penescu, Vasile Serdici, Ion Mocsonyi-Stârcea, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Camil Demetrescu, Florian Roiu, Emil Lăzărescu, Ştefan Stoika, Dumitru Stătescu, Radu Niculescu-Buzeşti…….. alături de ZECI DE MII de martiri care au îndurat puşcărie grea la Sighet, Aiud, Galaţi, Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebeş, Craiova, Oradea, Suceava, Râmnicu Sărat, Botoşani, Vaslui, în mine, la Canal, în satele din Bărăgan

Supravieţuitorii acelui iad au păstrat vie flacăra partidului şi a idealurilor sale în ilegalitate, în condiţii de o vitregie greu imaginabilă, în vremuri când nici vorbă nu era ca partidul să acceadă în Parlament, când nici parlament nu exista! IAR NOI SĂ VISĂM LA ÎMPĂRŢIREA DE LOCURI PRIN PARLAMENT ORI PRIN GUVERN, SĂ NE ASIGURĂM O CĂLDURICĂ PERSONALĂ, ÎN DETRIMENTUL IDEALURILOR ACESTUI PARTID MARTIR?

Iar noi să ne împiedicăm de ştampile şi conduceri vremelnice, care nu ne reprezintă? Să abandonăm lupta, rezistenţa, să contribuim astfel la crearea unei credibilităţi NEREALE ŞI NEÎNTEMEIATE a acestora, în faţa opiniei publice???

Eu nu mă voi împiedica de o ştampilă în rezistenţa mea, în iniţiativele şi în demersurile mele viitoare, în prea umila mea luptă, care păleşte în faţa sacrificiului suprem ai acelor minunaţi OAMENI care au preferat martiriul în locul compromisului.

Însăşi rămânerea mea în partid în condiţiile prezente o văd ca pe o rezistenţă. Compromisul îl văd la cei care se duc să candideze, pe ici-pe colo, pe la alte partide. Eu cred că acum e momentul, mai mult decât oricând, să strângem rândurile, să rezistăm, să nu ne risipim, SĂ RĂMÂNEM în partid. Nu poate nimeni să ne determine să acţionăm împotriva voinţei noastre. Dacă acţiunile “ştampilei” nu ne reprezintă, nu vom participa la ele, le vom critica, le vom ataca, vom afirma că nu ne reprezintă. Şi n-au decât să ne dea “ştampilele” afară, noi tot ţărănişti vom rămâne! Şi ne vom întoarce când “preşedinţii” care au purtat prin tribunale reperele morale ale acestui partid, ale Ţării – vor dibui o pâine mai albă pe la alte partide…

Nu am garanţia reuşitei, nu am garanţia că demersurile mele vor fi fructuoase, nici nu ştiu încă exact în ce vor consta acestea, nici nu contez pe vreun sprijin ferm, în afară de bunăvoinţa şi bună-credinţa unor membri – cât mai mulţi, sper. Voi continua să am iniţiative, în ciuda inerţiei, a amorţirii din partid, de care m-am lovit de multe ori… voi face paşi mici pe un drum lung, alături de cei care gândesc ca mine. “O călătorie de 1000 de mile începe cu un pas” – zic chinezii. Eu am pornit în călătoria mea, a noastră, a ţărăniştilor, cu conştiinţa că “apa trece, pietrele rămân”, iar “preşedinţii” cu ştampile nu vor “stăpâni” partidul pe viaţă…

Iar atâta vreme cât există în partid un “preşedinte” doar în virtutea “sceptrului” încredinţat lui de un fost preşedinte CARE ŞI-A DAT ÎN JUDECATĂ PROPRIII MEMBRI ce şi-au “permis” să-l “detroneze”, eu sunt de părere că trebuie să existe o REZISTENŢĂ INTERNĂ, că nu ar trebui să ne împiedicăm de o ştampilă, că celor care au acaparat puterea în PNŢCD trebuie să le spunem de aici, din interior: VOI NU SUNTEŢI PNŢCD!

Mai ţineţi minte filmul “Spartacus”, cu Kirk Douglas în rolul principal? Când conducătorul roman şi-a adresat întrebarea către armata sclavilor: “Care dintre voi este Spartacus?”, sclavii s-au ridicat, rând pe rând, strigând: “Eu sunt Spartacus!” Întâi unul, apoi doi, apoi trei… apoi, treptat, TOATĂ ARMATA A STRIGAT: “EU SUNT SPARTACUS!” La fel ca ei, strig şi eu, acum: EU SUNT PNŢCD! Mai strigă cineva cu mine?...

sigla-rez-PNT-xlowres

luni, 20 februarie 2012

Manifestaţiile din iarna 2012 şi necesitatea crearii unei alternative politice pentru România

de ALEXANDRU HERLEA

Constituie oare manifestatiile populare din iarna anului 2012 o speranta, preludiu al unui nou inceput sau o simpla reactie, fara urmari, la dezastrul politic din Tara ? Este o intrebare la care consider ca nu se poate raspunde decat cu o afirmatie : obligatia de a construi o alternativa politica fundamental diferita de tot cea ce exista astazi in Romania.

Au trecut aproape 20 de ani de cànd romanii n-au mai iesit in strada cu revendicari politice, n-au mai manifestat impotriva fostilor comunisti care se afla in continuare la conducerea Tarii. Profesionistele manipulari ale opiniei publice de catre Securitate si nomenclatura, privind printre altele Guvernarea 1996 – 2000, precum si unele ezitari si greseli ale acesteia, au facut ca speranta cà adevaratele reforme si schimbari pot fi realizate sà se reducà drastic.

Ce diferenta intre starea de spirit a populatiei in ultimii 10 – 12 ani si cea existenta in anii 90 !

Ori, iata, oamenii sunt astàzi in strada si denuntà nu numai pe cei aflati acuma la putere, ci intreaga clasa politica romaneasca. Ei au perfectà dreptate si vreau sa cred cà angajamentul lor este purtator de o noua speranta. Cea a iesirii Romaniei din impasul in care se gaseste. Acest impas are un nume : lipsa de alternativa politica. Este adevarata tragedie a societatii romanesti de astazi. Daca opozitia ar fi o solutie – totul ar fi simplu. Inlocuirea lui Basescu si a PDL este evident mai mult decat necesara, dar din nefericire, pentru moment, nu ai cu cine.

Inlocuirea PDL cu USL si a lui Basescu cu Ponta, Antonescu sau alt reprezentant al opozitiei nu constitue un remediu ; poate fi, eventual, chiar mai rau decat ceea ce exista. Umbra malefica a lui Iliescu, demn reprezentant al KGB, domina in continuare PSD si alianta acestuia cu PNL a dat lovitura de gratie celui din urma. In relatiile cu Moscova, pozitia presedintelui Basescu este corecta (cel putin asa cum apare la prima vedere) si acest fapt este de o importanta capitala. Amenintarea – tot la Est continua sa se afle, chiar daca Romania este astazi membra a NATO si a UE. Problema Moldovei este si ea abordata de Basescu in acelasi spirit si de aceea basarabenii ii sunt recunoscatori si il sustin fara rezerve.

Asta nu inseamna ca trebuie sa-i fie acceptate sau iertate lui Basescu derivele autoritare de tip Putin, de personalizare a puterii, care duc la nefunctionarea Statului de drept. Cum nu trebuie aplaudate nici diferitele diversiuni, precum condamnarea comunismului si lupta impotriva coruptiei, care au ramas la nivelul declaratiilor si care nu reprezinta decat tentative de captare a bunavointei opiniei publice. Trecutul sau si lipsa sa de cultura, incepand cu cea politica, fac ca Basescu sa aiba nu numai un comportament dispretuitor fata de nevoile celor multi, dar si o atitudine docila fata de dictatul unor institutii internationale precum FMI. Acordurile incheiate cu acesta nu sunt in avantajul poporului roman.

Coruptia umbreste, planand ca o piaza rea, actiunile Guvernului. Un exemplu frapant este afacerea Rosia Montana in care sunt implicati si Presedintele si Guvernul. Un adevarat scandal – atat pe plan cultural si ecologic, cat si pe cel al intereselor economice romanesti. Perspectiva apropiatelor privatizari ale regiilor nationale, incepand cu cele din domeniile strategice ale energiei si materiilor prime, precum gazul de sist sau zacamintele de cupru, ridica si ele serioase semne de intrebare. Desigur, eficientizarea gestiunii, invocata pentru justificarea privatizarilor – sustinute, daca nu chiar impuse de FMI si UE – constituie un argument important si valabil. Insa consecintele pentru economia nationala si mai general pentru Romania si interesele ce se ascund in spatele acestui demers vor trebui elucidate si explicate opiniei publice.

Intr-un cuvant Basescu si PDL nu stiu ce inseamna sa servesti cetatea – pentru ei conteaza numai propriile lor interese, pentru promovarea carora nu se dau in laturi de la nimic. Reducerea cu 10% a populatiei Roamniei in ultimii 10 ani si emigratia masiva sunt extrem de ingrijoratoare si ilustreaza perfect cele afirmate. Romania risca sa se transforme treptat intr-o tara lipsita de identitate, al carui rol principal va fi cel de sursa de materii prime.

Inlocuirea lui Basescu cu Antonescu sau Ponta n-ar prezenta decat un singur avantaj serios : cel al opririi procesului de intarire a comportamentului si deviatiilor autoritare ale presedintelui. La acesta s-ar adauga o eventuala diminuare a vulgaritatii si, desigur, stoparea politicii de promovare a intereselor PDL si ale clientelei sale. Aceaste interese ar fi inlocuite insa, fara doar si poate, cu cele ale USL. Avem experienta alegerilor din 2004, cand o majoritate dornica de schimbare l-a votat pe Basescu pentru a-l bloca pe Nastase. Atunci argumentul a fost cel adus astazi privind stoparea tendintelor de personalizare a puterii. Si ne-am fript.

Castigarea de catre USL a alegerilor locale si parlamentare, care se contureaza, prezinta si ea avantajul reducerii nu numai a tendintelor dictatoriale ale presedintelui Basescu ci si, bineinteles, ale influentei si afacerilor veroase ale baronilor PDL si a clientelei lor. Si aceasta numai in cazul in care nu se va reface FSN, o intelegere intre PDL si PSD ramanand in continuare o ipoteza care nu poate fi neglijata, conditionata numai de lupta pentru « impartirea ciolanului ».

Lumea de buna credinta care a iesit in strada sa denunte atitudinile si comportamentul clasei politice in totalitatea ei, demonstreaza implicit pentru o Romanie europeana. O Romanie care sa aiba la baza valorile de libertate, democratie, solidaritate, in care institutiile statului sa functioneze corect si in care coruptia sa fie jugulata. O Romanie in care nivelul de viata sa creasca substantial pentru toate categoriile sociale. O Romanie demna si respectata in lume.

Acesta a fost si spiritul manifestatiilor organizate de romanii din diferitele capitale sau orase europene. La o astfel de demonstratie – la care s-a afirmat solidaritatea cu manifestantii din Tara, am luat parte la Paris. Au participat cu precadere tineri care au avut o atitudine civilizata si responsabila. Nici un moment nu s-a strigat « jos Basescu » sau « Jos Cutare », cum a fost cazul in Romania, unde au aparut « revolutionari » de profesie, antrenati si organizati in consecinta. Ei amintesc de sinistrele manipulari care au dus la lichidarea manifestatiilor din piata Universitatii din iunie 1990. Aceste manipulari au putut fi organizate atat de putere (ca in 1990), cat si de opozitie. Aceasta din urma in frunte cu Partidul Conservator, al securistului Voiculescu, controleaza o buna parte din mass-media.

Recentele evenimente care denota, cel putin partial, o maturizare politica a poporului roman, capabil sa-si exprime cu o oarecare limpezime nemultumirile si revendicarile, sunt folosite de actuala opozitie, in scop partizan. Si acest lucru este daunator Tarii. Repet, nu de inlocuirea ciumei cu holera are nevoie Romania. Aceasta rocada ar pune si mai pregnant in evidenta lipsa de alternativa politica si ar destabiliza Romania intr-un mod si mai accentuat. S-ar face astfel jocul celor care nu vad in ea decat o vaca de muls si un teritoriu de o deosebita importanta strategica. Moscova sprijina desigur o astfel de rocada care i-ar face jocurile in politica sa de revenire pe prim planul politicii mondiale si de recuperare a unora din pierderile de dupa caderea zidului Berlinului. Totul se petrece intr-un context international extrem de dificil, cand lumea intreaga se confrunta cu o criza de o gravitate nemaiintilnita de la al Doilea Razboi incoace. Este nu numai o criza economica si financiara, ci o adevarata criza de sistem care a lovit si Romania din plin. Este in cauza astazi insasi fiinta nationala asa cum au subliniat unii analisti, precum Dinu Giurescu.

De aceea este atat de imperios necesara construirea unei alternative politice viabile care sa actioneze in interesul poporului roman si al Romaniei. O alternativa politica pentru care servirea cetatii sa constituie singurul obiectiv, capabila sa puna capat procesului de diluare a identitatii nationale si de transformare a tarii in sursa de materii prime. Politica dusa de actuala putere, ca si cea a opozitiei, cand s-a aflat la carma, este nu numai contrara intereselor romanilor si ale Romaniei, dar este contrara marilor valori europene.

Diversitatea trebuie promovata. Romania trebuie scoasa din cercul vicios al extremelor in care s-a gasit impinsa dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Dupa dezastruosul si caricaturalul « nationalism » al epocii ceausiste incepem sa ne singularizam astazi, printre tarile Europei de Est, in alta extrema, cea a obedientei servile fata de dictatele finantei internationale. Aceasta din urma, in afara castigului pecuniar, nu cunoaste alta regula si ignora in mod deliberat marile probleme cu care se confrunta astazi lumea : cele legate de demografie, ecologie, dezvoltare durabila, echitate sociala. Ea ii utilizeaza cu cinism pe toti cei dispusi sa i se supuna, sa-i faca jocul.

Constructia unei alternative politice capabile sa promoveze adevaratele valori prezinta si un alt mare avantaj. Ea poate impedica, in buna masura, alunecarea electoratului, exasperat de situatia politica existenta, spre partide populiste, conduse de aventurieri, iresponsabili sau excroci. PPDD este un exemplu revelator. Trebuie facut totul pentru ca astfel de creatii sa fie jugulate in fase.

Crestin – democratia constituie o baza doctrinara care corespunde cerintelor lumii de astazi, lume in care extremele (atat socialismul marxist, cat si liberalismul pur, financiar) si-au dovedit nocivitatea. Moartea clinica in care a intrat PNTCD, moarte planificata si organizata de catre fortele securitatii si ale nomenclaturii (care au infiltrat PNTCD si care continua sa domine atat actuala putere, cat si actuala opozitie), face necesara definirea altor cadre de promovare a solutiilor crestin – democrate. PNT si urmasul lui PNTCD (cel din anii 1990) trebuie respectate pentru tot ce au reprezentat si au facut pentru Romania si lasate, asa cum am mai afirmat, in gloria lor trecuta fara a mai fie folosite pentru promovari personale sau pentru legitimarea unor formatii politice actuale. In acest sens principalul pericolul vine din partea PDL si a palatului Cotroceni. Acestia au fost si sunt varful de lance al strategiei de distrugere a PNTCD, a carui imagine doresc sa o utilizeze astazi in propriul lor interes.

Sunt convins ca, sprijinindu-se pe morala crestina si avand ca baza doctrinara crestin – democratia, se va putea construi o forta politica care va reusi sa scoata Romania din impas. In acest scop, trebuie ca toti cei capabili sa-si aduca contributia, iar toti cei nechemati – sa stea de-o parte sau sa fie impiedicati sa se amestece. Dorinte pioase care nu pot deveni realitate decat in momentul in care toti cei buni vor considera ca o datorie, o obligatie, implicarea lor in viata publica si nu vor ramane spectatori neangajati pe motivul ca politica este prea murdara. Ei trebuie sa fie cei cari sa defineasca si sa transpuna in viata un adevarat proces de selectie care sa aduca la nivelul deciziei, adica al politicului, pe cei capabili si de buna credinta, pe toti cei de bine voitori.

Este momentul sa raspund la intrebarea : concret ce propui ? Raspunsul meu se refera la doua aspecte : unul legat de alegeri, oricare ar fi ele – locale, parlamentare, prezidentiale – si celalalt privind constructia unei alternative politice, indispensabile iesirii Romaniei din impasul in care se gaseste astazi.

In privinta alegerilor preconizez prezentarea la urne, obligatie a oricarui cetatean si stergerea tuturor candidatilor, adica votul nul. Este singura modalitate de a contesta atat puterea, cat si opozitia, de a refuza singura alternativa propusa : a alege intre ciuma si holera. Si bineinteles de a respinge partidele mai vechi sau cele noi precum PRM, PNG, PPDD, etc.

In privinta fortei politice capabile sa scoata Romania din impas militez, asa cum am afirmat mai sus, pentru un partid autentic crestin – democrat al carui unic obiectiv sa fie servirea intereselor poporului roman si ale Romaniei. Este un proces laborios si dificil care trebuie gandit pe termen lung. Ca punct de plecare propun crearea unei asociatii, ONG, asemanator Grupului pentru Dialog Social (GDS).

Aceasta grupare va trebui sa fie constituita din persoane morale, devotate cauzei publice, capabile sa analizeze situatia in care se afla Tara, sa gandeasca solutii de depasire a crizei si sa le promoveze cu fermitate. Ea, spre deosebire de GDS-ul existent, trebuie sa nu mai aiba ca promotori si mentori fondatori sinistre figuri precum Silviu Brucan si sa nu mai numare in randurile sale, pe langa multi oameni competenti si de buna credinta, tot felul de unelte si informatori ai Securitatii. Rolul sau se va rezuma la gasirea si promovarea de solutii pentru iesirea din impas fara sa mai contribuie la manipularea opiniei publice in scopul salvgardarii privilegilor potentatilor din epoca comunista si a profitorilor perioadei de tranzitie. Aceasta grupare ar putea, doresc sa cred, mobiliza nu numai oamenii de actiune, dar si intelectualii care, desgustati de mizeria vietii politice actuale, stau deoparte, in turnul lor de fildes. Nu se poate ca, dupa 22 de ani de la asa-zisa revolutie si luand in considerare gravitatea situatiei Tarii, o astfel de grupare sa nu apara si sa nu se implice politic. Sunt convins ca ea poate contribui, in mod substantial, la crearea unei adevarate alternative politice pentru Romania. Ar fi un pas important in directia cea buna.

19 februarie 2012

(sursa: blogul domnului Alexandru Herlea)

joi, 9 februarie 2012

PNȚCD – 10 pași pe Calea Dreaptă

Extras din Moțiunea Victor Ciorbea - Congresul Extraordinar de Reunificare a PNȚCD, 18 iunie 2011: Calea Dreaptă

ZECE DOLEANŢE NAŢIONAL ŢÂRÂNISTE CREŞTIN DEMOCRATE

1. Demnitate pentru romani

2. Politica de susţinere onestă şi reală a întreprinzătorilor, salariaţilor şi funcţionarilor şi politica rurală: unii dintre pilonii centrali ai politicii social economice a PNŢCD

3. “Porti Deschise“ pentru elitele si tinerii romani de valoare

4. “Ferestre Deschise“ pentru reforma politicii romanesti

5. Legea Lustratiei pentru indreptarea vietii publice romanesti

6. Nimic fara Dumnezeu

7. Salvarea Sanatatii si a Educatiei romanilor

8. Monarhie Constitutionala

9. Unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Romania în/prin si pentru Europa Unita.

10. Punerea salariilor, pensiilor, dimensiunii sociale a economiei de piaţă, dialogului şi parteneriatului social la adapost de hazardul si comanda politica.

Moțiunea Calea Dreaptă în întregimea ei o găsiți pe blogul domnului Victor Ciorbea: www.victorciorbea.wordpress.com