MESAJUL SENATULUI PNȚCD DE SĂRBĂTORI
Cu prilejul Sărbătorilor Nașterii Domnului și al Anului Nou 2012, Senatul PNȚCD urează tuturor
membrilor și familiilor domniilor lor multă sănătate și viață lungă de la Dumnezeu.
Sperăm și chiar credem că, în Anul Nou care vine, Adevărul și Dreptatea vor triumfa și PNȚCD va fi din nou în atenția românilor din toată țara.
Rămâneți credincioși istoriei adevărate, păstrați în inimă și minte Idealul Național și solidarizați-vă cu cei ce vor binele Neamului Românesc.
LA MULȚI ANI !
Conducerea Senatului PNȚCD
București, 24 decembrie 2011
sâmbătă, 31 decembrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
Discursul Regelui Mihai I
Discursul Majestatii Sale Regelui Mihai I in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, tinut cu prilejul jubileului sau de 90 de ani
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.
Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.
Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.
Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.
Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crizei economice: micii intreprinzatori si companiile mijlocii, tinerii si profesorii din universitati, licee si scoli, cei din agricultura.
Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.
Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.
Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.
Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.
Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.
Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.
Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.
Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.
Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.
Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
(Sursa: www.hotnews.com)
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.
Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.
Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.
Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.
Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crizei economice: micii intreprinzatori si companiile mijlocii, tinerii si profesorii din universitati, licee si scoli, cei din agricultura.
Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.
Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.
Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.
Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.
Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.
Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.
Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.
Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.
Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.
Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.
Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
(Sursa: www.hotnews.com)
luni, 24 octombrie 2011
Gheorghe Ciuhandu: LA MULŢI ANI, MAJESTATE!
Majestate,
Ziua de 25 Octombrie ne readuce aminte tuturor de eforturile Majestăţii Voastre întreprinse de-a lungul istoriei pentru a menţine România liberă de orice intervenţie străină. Ne readuce aminte de loialitatea pe care aţi arătat-o poporului român chiar şi în momentele dificile în care aţi fost nevoit să părăsiţi Ţara pentru a împiedica, sacrificându-vă, un conflict cu consecinţe greu de prevăzut.
În ciuda faptului că aţi plecat din ţară, aţi reprezentat întotdeauna o oază de speranţă pentru români. Astăzi vă găsim tot în slujba poporului român. Instituţia Casei Regale a evoluat, s-a adaptat vremurilor, iar Majestatea Voastră a dovedit că nu va abdica niciodată de la slujirea poporului şi a Ţării.
Nu întâmplător ziua de 25 Octombrie este şi Ziua Armatei Române – puţini ştiu, însă, că această zi este sărbătoarea Armatei deoarece militarii români v-au dedicat eliberarea Transilvaniei de Nord.
În acest an, ziua de 25 octombrie este una cu totul şi cu totul specială, dat fiind faptul că întreaga Ţară poate să fie alături de Majestatea Voastră cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă. Faptul că sunteţi aici, cu noi, în acest moment, este poate cea mai bună dovadă că, dincolo de forma de guvernământ, Familia Regală a reuşit să învingă sistemul care a încercat să vă elimine din conştiinţa publică a neamului românesc.
În calitate de primar al oraşului Timişoara, oraş al cărui Cetăţean de Onoare sunteţi, permiteţi-mi, Majestate, ca astăzi, când împliniţi frumoasa vârstă de 90 de ani, să vă doresc sănătate, fericire şi încă mulţi ani în slujba României şi a poporului român.
Gheorghe Ciuhandu
Preşedinte CNC-PNŢCD
Primarul Municipiului Timişoara
Timişoara, 24 octombrie 2011
(sursa: Bârlogul PNȚCD)
Ziua de 25 Octombrie ne readuce aminte tuturor de eforturile Majestăţii Voastre întreprinse de-a lungul istoriei pentru a menţine România liberă de orice intervenţie străină. Ne readuce aminte de loialitatea pe care aţi arătat-o poporului român chiar şi în momentele dificile în care aţi fost nevoit să părăsiţi Ţara pentru a împiedica, sacrificându-vă, un conflict cu consecinţe greu de prevăzut.
În ciuda faptului că aţi plecat din ţară, aţi reprezentat întotdeauna o oază de speranţă pentru români. Astăzi vă găsim tot în slujba poporului român. Instituţia Casei Regale a evoluat, s-a adaptat vremurilor, iar Majestatea Voastră a dovedit că nu va abdica niciodată de la slujirea poporului şi a Ţării.
Nu întâmplător ziua de 25 Octombrie este şi Ziua Armatei Române – puţini ştiu, însă, că această zi este sărbătoarea Armatei deoarece militarii români v-au dedicat eliberarea Transilvaniei de Nord.
În acest an, ziua de 25 octombrie este una cu totul şi cu totul specială, dat fiind faptul că întreaga Ţară poate să fie alături de Majestatea Voastră cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă. Faptul că sunteţi aici, cu noi, în acest moment, este poate cea mai bună dovadă că, dincolo de forma de guvernământ, Familia Regală a reuşit să învingă sistemul care a încercat să vă elimine din conştiinţa publică a neamului românesc.
În calitate de primar al oraşului Timişoara, oraş al cărui Cetăţean de Onoare sunteţi, permiteţi-mi, Majestate, ca astăzi, când împliniţi frumoasa vârstă de 90 de ani, să vă doresc sănătate, fericire şi încă mulţi ani în slujba României şi a poporului român.
Gheorghe Ciuhandu
Preşedinte CNC-PNŢCD
Primarul Municipiului Timişoara
Timişoara, 24 octombrie 2011
(sursa: Bârlogul PNȚCD)
miercuri, 12 octombrie 2011
S-A STINS ULTIMUL PATRIARH AL P.N.Ţ.C.D.
“Ce pot să mai fac dragul meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie!“
P.N.Ţ.C.D. anunţă cu durere încetarea din viaţă a lui Ion Diaconescu, ultimul Patriarh al ţărăniştilor, care a marcat în mod decisiv viaţa politică a ţării noastre.
El se alătură unui veritabil Panteon ţărănist ce reuneşte sus, în ceruri acum, nişte personalităţi fără de care democraţia în România, nu poate fi concepută : Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu.
Aşa cum în perioada interbelică Iuliu Maniu şi Ion Mihalache şi-au impresionat contemporanii prin intransigenţa lor morală, după 1989, Ion Diaconescu a deschis alături de Corneliu Coposu, perspectiva asupra unui alt mod de a face politică prin discreţie, eleganţă, umor bine temperat şi credinţă în viitorul ţării.
Această credinţă a fost legată de misiunea unică investită şi încredinţată PNŢCD, partidul care se confundă cu viaţa sa.
Pentru P.N.Ţ.C.D. Ion Diaconescu a făcut 17 ani de temniţă, presăraţi prin toate colţurile ţării.
Cele mai sinistre experienţe, cum au fost cele de la Aiud, minele de plumb din Maramureş (unde a şi contactat boala care l-a urmărit toată viaţa), Râmnicu- Sărat, domiciliul obligatoriu din comuna Rubla, au fost depăşite, sublimate şi transfigurate de către Preşedintele Onoarei noastre, printr-un omenesc plin de umor şi candoare, în fond cel mai potrivit remediu pentru o perioadă marcată de mineriade, ură şi resentimente.
Fostul absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, reface PNŢ-ul alături de Corneliu Coposu după Revoluţie, marcând cele mai faste momente ale sale din postura de Preşedinte al P.N.Ţ.C.D, Preşedinte al C.D.R. şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor.
În toate aceste ipostaze Ion Diaconescu ne-a lăsat moştenirea sa cea mai importantă, cea a unui om politic descins parcă din alte vremi, liber de frustrări, ce inducea prin simpla sa prezenţă linişte, pace şi calm…în fond, câteva elemente de negăsit acum în spaţiul public.
Nu cu mult timp înainte de a trece la cele veşnice mi-a spus cât de mult şi-ar dori să vadă partidul său de suflet revenit în politica activă.
Mă găseam în sufrageria sa, alături de nepotul domniei sale, domnul Gheorghe Marinescu, atunci când mi-a spus: “Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “
Continua în felul său testamentul politic lasat lui, în directă decendenţă, de către Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.
Într-un moment atât de greu pentru noi, aş vrea să mi-l închipui pe Ion Diaconescu fericit. Şi-a împlinit destinul jalonând reîntoarcerea țării spre mai bine.
Dumnezeu să îl odihnească !
Condoleanţe familiei îndurerate , tuturor ţărăniştilor şi românilor pe care Ion Diaconescu i-a reprezentat cu onoare, demnitate şi discreţie.
Victor Ciorbea
Preşedinte al PNŢCD
PNTCD ii anunta pe toti romanii care s-au simtit reprezentati de onoarea, demnitatea si discretia dlui presedinte Ion Diaconescu ca isi pot lua ramas bun de la aceasta la sediul PNTCD din Bd Carol I nr 24 incepand de miercuri orele 10 00. O carte de condoleante va fi disponibila pentru cei care doresc sa isi exprime sentimentele cu acest prilej.
Slujba religioasa va avea loc joi in jurul orei 14 la Biserica Sf Spiridon iar inmormantarea la Cimitirul Bellu.
Dumnezeul sa il odihneasca!
Departamentul de comunicare al PNTCD
P.N.Ţ.C.D. anunţă cu durere încetarea din viaţă a lui Ion Diaconescu, ultimul Patriarh al ţărăniştilor, care a marcat în mod decisiv viaţa politică a ţării noastre.
El se alătură unui veritabil Panteon ţărănist ce reuneşte sus, în ceruri acum, nişte personalităţi fără de care democraţia în România, nu poate fi concepută : Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi Ion Raţiu.
Aşa cum în perioada interbelică Iuliu Maniu şi Ion Mihalache şi-au impresionat contemporanii prin intransigenţa lor morală, după 1989, Ion Diaconescu a deschis alături de Corneliu Coposu, perspectiva asupra unui alt mod de a face politică prin discreţie, eleganţă, umor bine temperat şi credinţă în viitorul ţării.
Această credinţă a fost legată de misiunea unică investită şi încredinţată PNŢCD, partidul care se confundă cu viaţa sa.
Pentru P.N.Ţ.C.D. Ion Diaconescu a făcut 17 ani de temniţă, presăraţi prin toate colţurile ţării.
Cele mai sinistre experienţe, cum au fost cele de la Aiud, minele de plumb din Maramureş (unde a şi contactat boala care l-a urmărit toată viaţa), Râmnicu- Sărat, domiciliul obligatoriu din comuna Rubla, au fost depăşite, sublimate şi transfigurate de către Preşedintele Onoarei noastre, printr-un omenesc plin de umor şi candoare, în fond cel mai potrivit remediu pentru o perioadă marcată de mineriade, ură şi resentimente.
Fostul absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, reface PNŢ-ul alături de Corneliu Coposu după Revoluţie, marcând cele mai faste momente ale sale din postura de Preşedinte al P.N.Ţ.C.D, Preşedinte al C.D.R. şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor.
În toate aceste ipostaze Ion Diaconescu ne-a lăsat moştenirea sa cea mai importantă, cea a unui om politic descins parcă din alte vremi, liber de frustrări, ce inducea prin simpla sa prezenţă linişte, pace şi calm…în fond, câteva elemente de negăsit acum în spaţiul public.
Nu cu mult timp înainte de a trece la cele veşnice mi-a spus cât de mult şi-ar dori să vadă partidul său de suflet revenit în politica activă.
Mă găseam în sufrageria sa, alături de nepotul domniei sale, domnul Gheorghe Marinescu, atunci când mi-a spus: “Ce pot să mai fac Dragul Meu? …Mai am o bucăţică de suflet şi sunt gata să v-o dau, numai să aduceţi partidul unde trebuie! “
Continua în felul său testamentul politic lasat lui, în directă decendenţă, de către Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.
Într-un moment atât de greu pentru noi, aş vrea să mi-l închipui pe Ion Diaconescu fericit. Şi-a împlinit destinul jalonând reîntoarcerea țării spre mai bine.
Dumnezeu să îl odihnească !
Condoleanţe familiei îndurerate , tuturor ţărăniştilor şi românilor pe care Ion Diaconescu i-a reprezentat cu onoare, demnitate şi discreţie.
Victor Ciorbea
Preşedinte al PNŢCD
PNTCD ii anunta pe toti romanii care s-au simtit reprezentati de onoarea, demnitatea si discretia dlui presedinte Ion Diaconescu ca isi pot lua ramas bun de la aceasta la sediul PNTCD din Bd Carol I nr 24 incepand de miercuri orele 10 00. O carte de condoleante va fi disponibila pentru cei care doresc sa isi exprime sentimentele cu acest prilej.
Slujba religioasa va avea loc joi in jurul orei 14 la Biserica Sf Spiridon iar inmormantarea la Cimitirul Bellu.
Dumnezeul sa il odihneasca!
Departamentul de comunicare al PNTCD
sâmbătă, 8 octombrie 2011
PNȚCD la 85 de ani - o lecție de istorie
Pe 10 octombrie anul acesta PNȚCD aniversează 85 de ani de la înființare. Cu această ocazie vă prezint în acest articol ISTORIA PNȚCD, preluată de pe site-ul oficial al partidului, www.pntcd.eu. O lectură destul de lungă, dar utilă.
LA MULȚI ANI, PNȚCD!
_______________________________________________________
ISTORIA PNȚCD
I. PARTIDUL NAȚIONAL ROMÂN
I.1. Înființare
Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) se regăsesc în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime, individuale şi naţionale. Principiile pe care avea să fie mai târziu zidit PNR au fost enunţate de către Simion Bărnuţiu, la Blaj. Astfel, la 5/17 mai 1848, Adunarea Naţională de la Blaj a votat programul politic în 16 „punturi” al poporului român din Transilvania, care a stat la baza programului Partidului Naţional Român, printre care libertatea, egalitatea şi independenţa naţională, independenţa bisericii, asigurarea libertăţii individuale, înfiinţarea de şcoli româneşti de toate gradele ş.a.
Nevoia de închegare a unui partid românesc a fost impusă de încorporarea Transilvaniei la Ungaria (1865) şi de constituirea monarhiei bicefale austro-ungare (1867).
Partidul Naţional Român din Transilvania, exponent al tradiţionalei lupte naţionale, s-a constituit în anul 1869:
__________________________________________________________
Pentru nefericita situație în care, din păcate, partidul se află de peste 3 ani, în prezent fiind împărțit în 3 aripi, vă invit să parcurgeți o Radiografie a PNȚCD: 2008-2011.
LA MULȚI ANI, PNȚCD!
_______________________________________________________
ISTORIA PNȚCD
I. PARTIDUL NAȚIONAL ROMÂN
I.1. Înființare
Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) se regăsesc în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime, individuale şi naţionale. Principiile pe care avea să fie mai târziu zidit PNR au fost enunţate de către Simion Bărnuţiu, la Blaj. Astfel, la 5/17 mai 1848, Adunarea Naţională de la Blaj a votat programul politic în 16 „punturi” al poporului român din Transilvania, care a stat la baza programului Partidului Naţional Român, printre care libertatea, egalitatea şi independenţa naţională, independenţa bisericii, asigurarea libertăţii individuale, înfiinţarea de şcoli româneşti de toate gradele ş.a.
Nevoia de închegare a unui partid românesc a fost impusă de încorporarea Transilvaniei la Ungaria (1865) şi de constituirea monarhiei bicefale austro-ungare (1867).
Partidul Naţional Român din Transilvania, exponent al tradiţionalei lupte naţionale, s-a constituit în anul 1869:
- la 26 ianuarie/7 februarie 1869, fruntaşii politici ai românilor bănăţeni, adunaţi la Timişoara, au întemeiat Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria, au hotărât să participe „activ”, adică şi electoral, la viaţa politică şi au ales în fruntea lor pe Alexandru Mocioni;
- la 23-24 februarie/7-8 martie 1869, la Miercurea Sibiului s-a ţinut o conferinţă naţională a fruntaşilor politici ai românilor din Transilvania, în cursul căreia s-a constituit Partidul Naţional Român din Transilvania, sub conducerea lui Ilie Măcelariu, şi s-a adoptat „pasivismul” ca tactică politică, urmând ca partidul să se abţină de a participa la lupta electorală inegală din Austro-Ungaria, dar continuând lupta politică naţională.După nici o lună de la înfiinţarea acestor partide, la 23 martie/3 aprilie 1869, autorităţile au interzis activitatea lor, pe motivul că nu pot exista „partide naţionale” (prima interdicţie a PNR).Câţiva ani mai târziu, la 30 aprilie-2 mai/12-14 mai 1881, cercurile electorale ale românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, întrunite la Sibiu, au hotărât unificarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria cu Partidul Naţional Român din Transilvania într-un singur partid, sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania, care a proclamat ca tactică de luptă politică „activismul”.
Citiți continuarea aici.
__________________________________________________________
Pentru nefericita situație în care, din păcate, partidul se află de peste 3 ani, în prezent fiind împărțit în 3 aripi, vă invit să parcurgeți o Radiografie a PNȚCD: 2008-2011.
luni, 26 septembrie 2011
PNȚCD – o radiografie: 2008-2011
Pentru cei care se întreabă de ce PNȚCD nu-și poate lua zborul, împiedicat fiind de propriile-i aripi, am să încerc în cele ce urmează să prezint o radiografie a situației din partid din ultimii 3 ani.
În anul de grație 2008 președinte al partidului era Marian Petre Miluț. Nemulțumirile legate de maniera sa de a conduce fierbeau la foc mic în partid de ceva vreme. Ele au dat în clocot în vara lui 2008, când organizațiile județene au decis convocarea unui congres extraordinar, în scopul schimbării conducerii PNȚCD.
Acest congres a avut loc la 24 august 2008 și s-a bucurat de sprijinul COLOANEI VERTEBRALE a partidului: președintele de onoare Ion Diaconescu, surorile Seniorului Coposu – Rodica Coposu și Flavia Bălescu –, membrii de onoare ai partidului, senatorii PNȚCD – în majoritate foști deținuți politici –, personalități marcante ale partidului: Ion Caramitru, Alexandru Herlea, Gheorghe Ciuhandu, Andrei Dimitriu etc.
Congresul nu s-a bucurat însă și de prezența președintelui său în funcție, Marian Miluț intrând, se pare, în istorie, ca primul președinte care nu a participat la congresul propriului partid. Acesta a ales să convoace în paralel, în aceeași zi și la aceeași oră, o ședință a Comitetului Național de Conducere (CNC) la Sinaia, ședință onorată de câțiva președinți de organizații județene, rămași fideli (restul, adică marea majoritate a organizațiilor partidului, circa 65%, au trimis delegați la congres).
Nu mă pot abține să nu fac aici câteva observații personale:
Ca președinte al partidului, Marian Petre Miluț ar fi trebuit să participe la acest congres, fie și numai pentru a-l dezavua, fie și numai pentru a-și susține un punct de vedere referitor la oportunitatea acestuia, FIE ȘI NUMAI PENTRU A ONORA CU PREZENȚA SA DE PREȘEDINTE ÎNCĂ ÎN FUNCȚIE PE CEI PESTE 400 DE MEMBRI AI PARTIDULUI prezenți la congres, fie și numai pentru a-i asculta pe aceștia, ori, de ce nu, pentru a-și depune propria moțiune, contracandidând astfel pe Radu Sârbu, care în final a fost ales președinte al PNȚCD în cadrul acestui congres.
Marian Petre Miluț a ales, evident, să nu facă nimic din toate acestea, convocând în paralel amintita ședință a CNC. Ulterior, a ales să conteste lucrările congresului și conducerea nou aleasă, blocând în instanță înregistrarea acestora în Registrul Partidelor Politice. Mai mult, a intentat proces penal unui număr de 37 (inițial 18, ulterior încă 19) membri delegați la congres, pe motiv că semnăturile acestora ar fi fost false. Nimic mai fals! Acest lucru a fost dovedit după ÎNDELUNGATE lupte prin instanțe, în final decizia de Neîncepere a Urmării Penale a acestor delegați – venită cu greu și contestată de același M. P. Miluț – confirmând netemeinicia acuzațiilor fostului președinte al PNȚCD.
În paranteză fie spus, am vorbit personal cu unii dintre acești devotați membri PNȚCD, printre ei și foști deținuți politici, acuzați pe nedrept de Marian Miluț, care mi-au povestit cât s-au simțit de umiliți, înjosiți, purtați fiind de fosta conducere pe drumuri, în comisii rogatorii, nevoiți să dea declarații peste declarații… oameni cinstiți care nu au încălcat vreodată legea, care s-au simțit ca niște infractori de rând…
Rămân în această paranteză pentru a preciza, așa cum bine a sesizat la un moment dat conducerea Senatului PNȚCD, că oricum un eventual vot "contra" ori absența acestor delegați nu ar fi schimbat cu nimic soarta congresului, nu ar fi avut vreo influență asupra votului majorității covârșitoare care a decis schimbarea conducerii… În orice caz, în cele din urmă, așa cum am arătat mai sus, s-a dovedit că acuzațiile de fals au fost neîntemeiate.
Voi scurta această prezentare, neinsistând asupra nenumăratelor procese care au urmat după congresul din 2008. Pe scurt, deci, acesta a fost contestat și răs-contestat, înregistrarea lui a fost blocată în instanță în ultimii trei ani pe toate căile posibile de către fosta conducere –"aripa Miluț".
Din august 2008 PNȚCD rămâne, deci, rupt în două tabere: aripa Miluț, care își revendică legitimitatea juridică (și care își va trimite prim-vicepreședintele, pe dl. Aurelian Pavelescu, să candideze la alegerile parlamentare pe listele PNL) și aripa Sârbu, care își revendică legitimitatea morală, având alături COLOANA VERTEBRALĂ a partidului.
Anul 2009 găsește partidul astfel împărțit. În luna mai, surorile Coposu și Ion Diaconescu îi adresează o scrisoare deschisă lui Marian Petre Miluț, somându-l să renunțe la impostură.
În septembrie 2009 ambele aripi organizează câte un congres extraordinar: aripa Miluț în 12.09.09 – prilej cu care își afirmă sprijinul pentru PD-L – iar aripa Sârbu în 26.09.09, în scopul modificării Statutului PNȚCD, precum și a unei părți a echipei de conducere. De data aceasta, prezența la Congresul Extraordinar al PNȚCD condus de Radu Sârbu a fost înregistrată notarial, pentru a se evita eventuale contestații privind semnăturile, iar pregătirea congresului a fost mult mai riguroasă, ceea ce în final nu a scutit "aripa" Sârbu de contestații din partea fostei conduceri… Procesele continuă și se înmulțesc…
Anul următor, 2010, a fost marcat de alte două evenimente importante în PNȚCD:
1. Demisia lui Marian Petre Miluț, în luna mai
2. Congresul Extraordinar al aripii Miluț, la 17 iulie 2010, în cadrul căruia a fost ales ca președinte prim-vicepreședintele aripii Miluț, mâna dreaptă a acestuia, domnul Aurelian Pavelescu, fostul candidat pe listele PNL nu cu mult timp în urmă.
Tot în 2010, Aurelian Pavelescu încearcă să vândă una din clădirile aparținând patrimoniului PNȚCD, și anume sediul din Strada Clemenceau, acțiune care în final nu a fost dusă la capăt, întrucât în partid reacțiile contra nu au întârziat să apară.
Între timp, în aripa Sârbu începe să se contureze un curent care susține schimbarea echipei Sârbu cu o echipă condusă de Victor Ciorbea, inițiativă la care Radu Sârbu subscrie în mod democratic, aderând la acest curent, majoritar în partid.
Anul 2011 debutează furtunos pentru PNȚCD: aripa Pavelescu planifică un nou congres extraordinar pentru data de 29 ianuarie, la care urma să participe ca unic candidat la șefia partidului Aurelian Pavelescu. Între timp, prim-vicepreședintele aripii acestuia, Eugen Romulus Moiescu (notă: nu am găsit pe Internet nici o biografie, nici un CV mai mult sau mai puțin oficial al acestuia), se hotărăște să candideze în cursa pentru președinția PNȚCD, alături de Pavelescu. Acesta anunță imediat anularea congresului, care se va ține, totuși, pe 29 ianuarie 2011; în cadrul acestui nou congres este aleasă o echipă de conducere în frunte cu Eugen Moiescu, fostul prim-vicepreședinte "pavelescian". Astfel ia naștere cea de-a treia aripă PNȚCD…
Între timp, cu câteva zile înainte de sus-pomenitul congres și după anunțarea candidaturii lui Moiescu, Aurelian Pavelescu are revelația împăcării cu aripa Sârbu – unde vocea lui Victor Ciorbea era din ce în ce mai puternică – cu care semnează un Acord de Reunificare a PNȚCD, conform căruia în martie 2011 urmează a se organiza un mare congres extraordinar de reunificare a partidului.
După congresul Moiescu urmează un moment absolut emoționant, la Sighet, cu ocazia comemorării lui Iuliu Maniu, în 4-5 februarie 2011, unde TOȚI țărăniștii din toate aripile, la unison, au revelația reunificării printr-un congres comun.
Cu toate acestea, Congresul de Reunificare, preconizat în martie 2011, nu s-a mai ținut.
Lanțul congreselor nu s-a rupt însă. Nici cel al proceselor.
În vara aceasta, după o încercare a aripii Pavelescu de a organiza un congres în luna iulie a.c., încercare eșuată în final, convocându-se o ședință CNC în loc de congres, s-au succedat în PNȚCD alte două congrese extraordinare:
1. Congresul Extraordinar al PNȚCD din 18 iunie 2011, care a ales o nouă echipă de conducere, în frunte cu Victor Ciorbea, congres susținut, ca și cele din 2008 și 2009 ale "aripii" Sârbu, de COLOANA VERTEBRALĂ a PNȚCD.
2. Congresul Extraordinar al aripii Pavelescu, din 17 septembrie 2011, unde, după ce luni de zile a fost vehiculat numele lui Radu Vasile ca viitor președinte, acesta nu s-a regăsit în noua echipă de conducere nici măcar ca membru supleant. În schimb, în fruntea aripii Pavelescu este ales Vasile Lupu; acesta este secondat de Aurelian Pavelescu, prim-vicepreședinte.
Tot anul acesta, lunile august-septembrie marchează două evenimente importante în viața PNȚCD, pe plan juridic:
1. Recunoașterea de către Tribunalul Municipiului București a Congresului Extraordinar al PNȚCD din 18.06.2011, la care a fost ales ca președinte Victor Ciorbea și respingerea cererilor de intervenție venite din aripa Pavelescu;
2. Desființarea, practic, a aripii Moiescu, în urma deciziei Curții de Apel București din 21.09.2011.
Aceasta este, în linii mari, evoluția evenimentelor și istoria pe scurt a luptelor interne din PNȚCD. COLOANA VERTEBRALĂ a partidului a rămas în picioare în tot acest răstimp, în ciuda vicisitudinilor; încet-încet, încep să renască speranțele că lupta sa pentru menținerea identității partidului se va dovedi a nu fi fost în van.
"După lupte seculare" se pare că partidul se apropie de un liman, apele sunt pe cale de a se limpezi, iar în cele din urmă PNȚCD își va putea regăsi locul în spațiul politic românesc, sub dictonul lui Thomas Morus: OMUL NU TREBUIE DESPĂRŢIT DE DUMNEZEU, NICI POLITICA DE MORALĂ.
În anul de grație 2008 președinte al partidului era Marian Petre Miluț. Nemulțumirile legate de maniera sa de a conduce fierbeau la foc mic în partid de ceva vreme. Ele au dat în clocot în vara lui 2008, când organizațiile județene au decis convocarea unui congres extraordinar, în scopul schimbării conducerii PNȚCD.
Acest congres a avut loc la 24 august 2008 și s-a bucurat de sprijinul COLOANEI VERTEBRALE a partidului: președintele de onoare Ion Diaconescu, surorile Seniorului Coposu – Rodica Coposu și Flavia Bălescu –, membrii de onoare ai partidului, senatorii PNȚCD – în majoritate foști deținuți politici –, personalități marcante ale partidului: Ion Caramitru, Alexandru Herlea, Gheorghe Ciuhandu, Andrei Dimitriu etc.
Congresul nu s-a bucurat însă și de prezența președintelui său în funcție, Marian Miluț intrând, se pare, în istorie, ca primul președinte care nu a participat la congresul propriului partid. Acesta a ales să convoace în paralel, în aceeași zi și la aceeași oră, o ședință a Comitetului Național de Conducere (CNC) la Sinaia, ședință onorată de câțiva președinți de organizații județene, rămași fideli (restul, adică marea majoritate a organizațiilor partidului, circa 65%, au trimis delegați la congres).
Nu mă pot abține să nu fac aici câteva observații personale:
Ca președinte al partidului, Marian Petre Miluț ar fi trebuit să participe la acest congres, fie și numai pentru a-l dezavua, fie și numai pentru a-și susține un punct de vedere referitor la oportunitatea acestuia, FIE ȘI NUMAI PENTRU A ONORA CU PREZENȚA SA DE PREȘEDINTE ÎNCĂ ÎN FUNCȚIE PE CEI PESTE 400 DE MEMBRI AI PARTIDULUI prezenți la congres, fie și numai pentru a-i asculta pe aceștia, ori, de ce nu, pentru a-și depune propria moțiune, contracandidând astfel pe Radu Sârbu, care în final a fost ales președinte al PNȚCD în cadrul acestui congres.
Marian Petre Miluț a ales, evident, să nu facă nimic din toate acestea, convocând în paralel amintita ședință a CNC. Ulterior, a ales să conteste lucrările congresului și conducerea nou aleasă, blocând în instanță înregistrarea acestora în Registrul Partidelor Politice. Mai mult, a intentat proces penal unui număr de 37 (inițial 18, ulterior încă 19) membri delegați la congres, pe motiv că semnăturile acestora ar fi fost false. Nimic mai fals! Acest lucru a fost dovedit după ÎNDELUNGATE lupte prin instanțe, în final decizia de Neîncepere a Urmării Penale a acestor delegați – venită cu greu și contestată de același M. P. Miluț – confirmând netemeinicia acuzațiilor fostului președinte al PNȚCD.
În paranteză fie spus, am vorbit personal cu unii dintre acești devotați membri PNȚCD, printre ei și foști deținuți politici, acuzați pe nedrept de Marian Miluț, care mi-au povestit cât s-au simțit de umiliți, înjosiți, purtați fiind de fosta conducere pe drumuri, în comisii rogatorii, nevoiți să dea declarații peste declarații… oameni cinstiți care nu au încălcat vreodată legea, care s-au simțit ca niște infractori de rând…
Rămân în această paranteză pentru a preciza, așa cum bine a sesizat la un moment dat conducerea Senatului PNȚCD, că oricum un eventual vot "contra" ori absența acestor delegați nu ar fi schimbat cu nimic soarta congresului, nu ar fi avut vreo influență asupra votului majorității covârșitoare care a decis schimbarea conducerii… În orice caz, în cele din urmă, așa cum am arătat mai sus, s-a dovedit că acuzațiile de fals au fost neîntemeiate.
Voi scurta această prezentare, neinsistând asupra nenumăratelor procese care au urmat după congresul din 2008. Pe scurt, deci, acesta a fost contestat și răs-contestat, înregistrarea lui a fost blocată în instanță în ultimii trei ani pe toate căile posibile de către fosta conducere –"aripa Miluț".
Din august 2008 PNȚCD rămâne, deci, rupt în două tabere: aripa Miluț, care își revendică legitimitatea juridică (și care își va trimite prim-vicepreședintele, pe dl. Aurelian Pavelescu, să candideze la alegerile parlamentare pe listele PNL) și aripa Sârbu, care își revendică legitimitatea morală, având alături COLOANA VERTEBRALĂ a partidului.
Anul 2009 găsește partidul astfel împărțit. În luna mai, surorile Coposu și Ion Diaconescu îi adresează o scrisoare deschisă lui Marian Petre Miluț, somându-l să renunțe la impostură.
În septembrie 2009 ambele aripi organizează câte un congres extraordinar: aripa Miluț în 12.09.09 – prilej cu care își afirmă sprijinul pentru PD-L – iar aripa Sârbu în 26.09.09, în scopul modificării Statutului PNȚCD, precum și a unei părți a echipei de conducere. De data aceasta, prezența la Congresul Extraordinar al PNȚCD condus de Radu Sârbu a fost înregistrată notarial, pentru a se evita eventuale contestații privind semnăturile, iar pregătirea congresului a fost mult mai riguroasă, ceea ce în final nu a scutit "aripa" Sârbu de contestații din partea fostei conduceri… Procesele continuă și se înmulțesc…
Anul următor, 2010, a fost marcat de alte două evenimente importante în PNȚCD:
1. Demisia lui Marian Petre Miluț, în luna mai
2. Congresul Extraordinar al aripii Miluț, la 17 iulie 2010, în cadrul căruia a fost ales ca președinte prim-vicepreședintele aripii Miluț, mâna dreaptă a acestuia, domnul Aurelian Pavelescu, fostul candidat pe listele PNL nu cu mult timp în urmă.
Tot în 2010, Aurelian Pavelescu încearcă să vândă una din clădirile aparținând patrimoniului PNȚCD, și anume sediul din Strada Clemenceau, acțiune care în final nu a fost dusă la capăt, întrucât în partid reacțiile contra nu au întârziat să apară.
Între timp, în aripa Sârbu începe să se contureze un curent care susține schimbarea echipei Sârbu cu o echipă condusă de Victor Ciorbea, inițiativă la care Radu Sârbu subscrie în mod democratic, aderând la acest curent, majoritar în partid.
Anul 2011 debutează furtunos pentru PNȚCD: aripa Pavelescu planifică un nou congres extraordinar pentru data de 29 ianuarie, la care urma să participe ca unic candidat la șefia partidului Aurelian Pavelescu. Între timp, prim-vicepreședintele aripii acestuia, Eugen Romulus Moiescu (notă: nu am găsit pe Internet nici o biografie, nici un CV mai mult sau mai puțin oficial al acestuia), se hotărăște să candideze în cursa pentru președinția PNȚCD, alături de Pavelescu. Acesta anunță imediat anularea congresului, care se va ține, totuși, pe 29 ianuarie 2011; în cadrul acestui nou congres este aleasă o echipă de conducere în frunte cu Eugen Moiescu, fostul prim-vicepreședinte "pavelescian". Astfel ia naștere cea de-a treia aripă PNȚCD…
Între timp, cu câteva zile înainte de sus-pomenitul congres și după anunțarea candidaturii lui Moiescu, Aurelian Pavelescu are revelația împăcării cu aripa Sârbu – unde vocea lui Victor Ciorbea era din ce în ce mai puternică – cu care semnează un Acord de Reunificare a PNȚCD, conform căruia în martie 2011 urmează a se organiza un mare congres extraordinar de reunificare a partidului.
După congresul Moiescu urmează un moment absolut emoționant, la Sighet, cu ocazia comemorării lui Iuliu Maniu, în 4-5 februarie 2011, unde TOȚI țărăniștii din toate aripile, la unison, au revelația reunificării printr-un congres comun.
Cu toate acestea, Congresul de Reunificare, preconizat în martie 2011, nu s-a mai ținut.
Lanțul congreselor nu s-a rupt însă. Nici cel al proceselor.
În vara aceasta, după o încercare a aripii Pavelescu de a organiza un congres în luna iulie a.c., încercare eșuată în final, convocându-se o ședință CNC în loc de congres, s-au succedat în PNȚCD alte două congrese extraordinare:
1. Congresul Extraordinar al PNȚCD din 18 iunie 2011, care a ales o nouă echipă de conducere, în frunte cu Victor Ciorbea, congres susținut, ca și cele din 2008 și 2009 ale "aripii" Sârbu, de COLOANA VERTEBRALĂ a PNȚCD.
2. Congresul Extraordinar al aripii Pavelescu, din 17 septembrie 2011, unde, după ce luni de zile a fost vehiculat numele lui Radu Vasile ca viitor președinte, acesta nu s-a regăsit în noua echipă de conducere nici măcar ca membru supleant. În schimb, în fruntea aripii Pavelescu este ales Vasile Lupu; acesta este secondat de Aurelian Pavelescu, prim-vicepreședinte.
Tot anul acesta, lunile august-septembrie marchează două evenimente importante în viața PNȚCD, pe plan juridic:
1. Recunoașterea de către Tribunalul Municipiului București a Congresului Extraordinar al PNȚCD din 18.06.2011, la care a fost ales ca președinte Victor Ciorbea și respingerea cererilor de intervenție venite din aripa Pavelescu;
2. Desființarea, practic, a aripii Moiescu, în urma deciziei Curții de Apel București din 21.09.2011.
Aceasta este, în linii mari, evoluția evenimentelor și istoria pe scurt a luptelor interne din PNȚCD. COLOANA VERTEBRALĂ a partidului a rămas în picioare în tot acest răstimp, în ciuda vicisitudinilor; încet-încet, încep să renască speranțele că lupta sa pentru menținerea identității partidului se va dovedi a nu fi fost în van.
"După lupte seculare" se pare că partidul se apropie de un liman, apele sunt pe cale de a se limpezi, iar în cele din urmă PNȚCD își va putea regăsi locul în spațiul politic românesc, sub dictonul lui Thomas Morus: OMUL NU TREBUIE DESPĂRŢIT DE DUMNEZEU, NICI POLITICA DE MORALĂ.
vineri, 23 septembrie 2011
Întâlnire la Bucureşti între preşedintele PPE, Wilfried Martens, şi preşedintele PNŢCD, Victor Ciorbea
COMUNICAT
În seara zilei de 22 septembrie a.c. dl.Victor Ciorbea, Preşedinte al P.N.Ţ.C.D., a avut o întâlnire cu dl. Wilfried Martens, Preşedinte al P.P.E.
La întâlnire au participat şi alţi colaboratori ai domnului Martens, care l-au însoţit în deplasarea domniei sale prin România.
În cadrul discuţiei au fost abordate aspecte politice, organizatorice şi juridice referitoare la situaţia din P.N.Ţ.C.D.
S-au evidenţiat paşii făcuţi în ultimul timp pentru clarificarea contextului din P.N.Ţ.C.D, mai ales în urma Congresului Extraordinar de Unificare al P.N.Ţ.C.D din 18 iunie a.c., recunoscut de Tribunalul Bucureşti, Secţia a 4- a Civilă, prin Hotărârea nr.21/ P/2011.
Aceasta a recunoscut Congresul din 18 iunie a.c. şi a dispus înregistrarea în Registrul Partidelor Politice a noului BNC ales la forul suprem al P.N.Ţ.C.D.
Domnul Martens a fost încântat să primească salutul doamnelor Flavia Bălescu, Rodica Coposu, Doina Cornea, ca şi al Preşedintelui de Onoare al P.N.Ţ.C.D, dl. Ion Diaconescu şi al Academicianului Gabriel Ţepelea.
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
În seara zilei de 22 septembrie a.c. dl.Victor Ciorbea, Preşedinte al P.N.Ţ.C.D., a avut o întâlnire cu dl. Wilfried Martens, Preşedinte al P.P.E.
La întâlnire au participat şi alţi colaboratori ai domnului Martens, care l-au însoţit în deplasarea domniei sale prin România.
În cadrul discuţiei au fost abordate aspecte politice, organizatorice şi juridice referitoare la situaţia din P.N.Ţ.C.D.
S-au evidenţiat paşii făcuţi în ultimul timp pentru clarificarea contextului din P.N.Ţ.C.D, mai ales în urma Congresului Extraordinar de Unificare al P.N.Ţ.C.D din 18 iunie a.c., recunoscut de Tribunalul Bucureşti, Secţia a 4- a Civilă, prin Hotărârea nr.21/ P/2011.
Aceasta a recunoscut Congresul din 18 iunie a.c. şi a dispus înregistrarea în Registrul Partidelor Politice a noului BNC ales la forul suprem al P.N.Ţ.C.D.
Domnul Martens a fost încântat să primească salutul doamnelor Flavia Bălescu, Rodica Coposu, Doina Cornea, ca şi al Preşedintelui de Onoare al P.N.Ţ.C.D, dl. Ion Diaconescu şi al Academicianului Gabriel Ţepelea.
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
miercuri, 21 septembrie 2011
Adevăratul PNȚCD - condus de Victor Ciorbea
COMUNICAT
Azi, 21 septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a 3 - a a casat (desfiinţat) încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti la 15 aprilie a.c., prin care s-a admis cererea formulată de facţiunea „Moiescu„ de acceptare şi înregistrare în Registrul Special al Partidelor Politice a Congresului Extraordinar din 29 ianuarie a.c.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, unde vor fi citate toate părţile,
inclusiv adevăratul PNŢCD, reprezentat de dl. Victor Ciorbea.
Cu acea ocazie, dacă va mai fi nevoie, vom administra toate probele pentru a demonstra caracterul neconstituţional, nelegal şi nestatutar al acelui congres.
În concluzie, facţiunea “Moiescu“ a dispărut !
Victor Ciorbea, Preşedinte P.N.Ţ.C.D., lansează un apel către toate organizaţiile şi toţi cei care fac parte din acea facţiune, să i se alăture în efortul comun de consolidare a unui partid mare şi puternic, cu şanse reale la viitoarele alegeri.
În acest sens, se vor deschide căi de negociere şi dialog cu toţi ţărăniştii de bună intenţie, fie ei lideri naţionali, judeţeni sau locali.
Spre deosebire de domnii Miluţ şi Pavelescu, care condiţionau recunoaşterea ţărăniştilor de înregimentarea în facţiunea lor, noi îi considerăm pe toţi cei care subscriu la valorile noastre, drept colegi angajaţi într-un efort nobil şi onorabil
Conducerea noastră naţională îşi afirmă disponibilitatea pentru fiecare ţărănist care înţelege imperativul momentului şi importanţa sa pentru P.N.Ţ.C.D şi ţară.
Dumnezeu să binecuvânteze ţara noastră şi PNŢCD- ul , atât de greu încercate!
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
Azi, 21 septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a 3 - a a casat (desfiinţat) încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti la 15 aprilie a.c., prin care s-a admis cererea formulată de facţiunea „Moiescu„ de acceptare şi înregistrare în Registrul Special al Partidelor Politice a Congresului Extraordinar din 29 ianuarie a.c.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, unde vor fi citate toate părţile,
inclusiv adevăratul PNŢCD, reprezentat de dl. Victor Ciorbea.
Cu acea ocazie, dacă va mai fi nevoie, vom administra toate probele pentru a demonstra caracterul neconstituţional, nelegal şi nestatutar al acelui congres.
În concluzie, facţiunea “Moiescu“ a dispărut !
Victor Ciorbea, Preşedinte P.N.Ţ.C.D., lansează un apel către toate organizaţiile şi toţi cei care fac parte din acea facţiune, să i se alăture în efortul comun de consolidare a unui partid mare şi puternic, cu şanse reale la viitoarele alegeri.
În acest sens, se vor deschide căi de negociere şi dialog cu toţi ţărăniştii de bună intenţie, fie ei lideri naţionali, judeţeni sau locali.
Spre deosebire de domnii Miluţ şi Pavelescu, care condiţionau recunoaşterea ţărăniştilor de înregimentarea în facţiunea lor, noi îi considerăm pe toţi cei care subscriu la valorile noastre, drept colegi angajaţi într-un efort nobil şi onorabil
Conducerea noastră naţională îşi afirmă disponibilitatea pentru fiecare ţărănist care înţelege imperativul momentului şi importanţa sa pentru P.N.Ţ.C.D şi ţară.
Dumnezeu să binecuvânteze ţara noastră şi PNŢCD- ul , atât de greu încercate!
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
marți, 20 septembrie 2011
PNȚCD despre decizia Parlamentului de a anula ședința solemnă prilejuită de aniversarea Regelui Mihai
COMUNICAT
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat este indignat de refuzul Birourilor Permanente ale Parlamentului României de a celebra, în forul suprem al ţării, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I , cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.
Această decizie este păguboasă pentu prestigiul şi imaginea României.
Notorietatea de care se bucură Regele Mihai în afara graniţelor ţării este uriaşă.
Rolul pozitiv jucat de Casa Regală a României în cel mai mare conflict militar din istorie este cunoscut de toate cancelariile lumii. De asemenea, implicarea sa în integrarea ţării în Vest, după 1989.
O asemenea personalitate reprezintă o resursă generoasă pentru ţară, la care s-a renunţat cu stângăcie şi resentiment, în condiţiile în care, în Europa, pentru imaginea deteriorată a românilor nu s-a făcut nimic.
Regele Mihai a fost contemporan cu şefi de stat care şi-au legat destinul de victoria democraţiei în lume, precum Churchill şi Roosevelt.
Pentru a înţelege semnificaţia istorică a acestui refuz pentru istoria postcomunistă a României, este suficient să ne imaginăm ridicolul unui Parlament Britanic care s-ar opune prezenţei lui Churchill în forul de pe Tamisa.
În aceeaşi instituţie unde “ Procesul Comunismului „ , făcut de foşti comunişti, s-a dovedit a fi fost o parodie şi un simulacru, s-a dat un vot negativ istoriei şi tradiţiei mari a ţării noastre, de care actualii guvernanţi par să se ruşineze.
Pe care, actualii guvernanţi o boicotează în fel şi chip.
Această şicană se adaugă altor insulte istorice, pe care au trebuit să le suporte personaliţăţi care au luptat pentru democraţie, precum Maniu, Mihalache şi Coposu.
De fapt, ele îi îmbogăţesc şi le întregesc imaginea.
Ceea ce s-a întâmplat va deveni, peste timp, o victorie morală a Majestăţii Sale şi a Casei Regale.
Regele Mihai trebuia să bea paharul până la capăt.
Măreţiei din trecut i se adaugă tragismul destinului de acum, care nu este mai puţin măreţ, în opinia P.N.Ţ.C.D.
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat este indignat de refuzul Birourilor Permanente ale Parlamentului României de a celebra, în forul suprem al ţării, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I , cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.
Această decizie este păguboasă pentu prestigiul şi imaginea României.
Notorietatea de care se bucură Regele Mihai în afara graniţelor ţării este uriaşă.
Rolul pozitiv jucat de Casa Regală a României în cel mai mare conflict militar din istorie este cunoscut de toate cancelariile lumii. De asemenea, implicarea sa în integrarea ţării în Vest, după 1989.
O asemenea personalitate reprezintă o resursă generoasă pentru ţară, la care s-a renunţat cu stângăcie şi resentiment, în condiţiile în care, în Europa, pentru imaginea deteriorată a românilor nu s-a făcut nimic.
Regele Mihai a fost contemporan cu şefi de stat care şi-au legat destinul de victoria democraţiei în lume, precum Churchill şi Roosevelt.
Pentru a înţelege semnificaţia istorică a acestui refuz pentru istoria postcomunistă a României, este suficient să ne imaginăm ridicolul unui Parlament Britanic care s-ar opune prezenţei lui Churchill în forul de pe Tamisa.
În aceeaşi instituţie unde “ Procesul Comunismului „ , făcut de foşti comunişti, s-a dovedit a fi fost o parodie şi un simulacru, s-a dat un vot negativ istoriei şi tradiţiei mari a ţării noastre, de care actualii guvernanţi par să se ruşineze.
Pe care, actualii guvernanţi o boicotează în fel şi chip.
Această şicană se adaugă altor insulte istorice, pe care au trebuit să le suporte personaliţăţi care au luptat pentru democraţie, precum Maniu, Mihalache şi Coposu.
De fapt, ele îi îmbogăţesc şi le întregesc imaginea.
Ceea ce s-a întâmplat va deveni, peste timp, o victorie morală a Majestăţii Sale şi a Casei Regale.
Regele Mihai trebuia să bea paharul până la capăt.
Măreţiei din trecut i se adaugă tragismul destinului de acum, care nu este mai puţin măreţ, în opinia P.N.Ţ.C.D.
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
PNȚCD își întărește legăturile cu societatea civilă, pe Calea Dreaptă
COMUNICAT
Astăzi, 17 septembrie 2011, la sediul PNŢCD din strada Romulus, nr. 36, s-a desfăşurat prima întâlnire a Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD de după Congresul din 18 iunie 2011.
La CNC al PNŢCD au participat domnul Victor Ciorbea, preşedintele PNŢCD, domnul Gheorghe Ciuhandu, preşedintele CNC al PNŢCD şi domnul Doru Mărieş, preşedinte al Asociaţiei “21 Decembrie 1989”.
Principalul punct abordat şi dezbătut s-a referit la decizia Tribunalului Municipiului Bucureşti prin care Congresul PNŢCD din 18 iunie a.c. a fost validat de către instanţă. Conform verdictului dat pe fond, susţinut de probele administrate, singura conducere recunoscută este cea aleasă la Congresul din 18 iunie a.c., iar singurul preşedinte al PNŢCD este domnul Victor Ciorbea.
La Conferinţa de presă care a urmat Comitetului Naţional de Conducere s-a întărit alternativa politică reprezentată de moţiunea adoptată la Congres: “Calea Dreaptă”. În acest sens, prezenţa domnului Doru Mărieş a marcat începutul colaborării dintre PNŢCD şi Asociaţia “21 Decembrie 1989”.
Departamentul de comunicare al PNŢCD Bucureşti, 17.09.2011
Astăzi, 17 septembrie 2011, la sediul PNŢCD din strada Romulus, nr. 36, s-a desfăşurat prima întâlnire a Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD de după Congresul din 18 iunie 2011.
La CNC al PNŢCD au participat domnul Victor Ciorbea, preşedintele PNŢCD, domnul Gheorghe Ciuhandu, preşedintele CNC al PNŢCD şi domnul Doru Mărieş, preşedinte al Asociaţiei “21 Decembrie 1989”.
Principalul punct abordat şi dezbătut s-a referit la decizia Tribunalului Municipiului Bucureşti prin care Congresul PNŢCD din 18 iunie a.c. a fost validat de către instanţă. Conform verdictului dat pe fond, susţinut de probele administrate, singura conducere recunoscută este cea aleasă la Congresul din 18 iunie a.c., iar singurul preşedinte al PNŢCD este domnul Victor Ciorbea.
La Conferinţa de presă care a urmat Comitetului Naţional de Conducere s-a întărit alternativa politică reprezentată de moţiunea adoptată la Congres: “Calea Dreaptă”. În acest sens, prezenţa domnului Doru Mărieş a marcat începutul colaborării dintre PNŢCD şi Asociaţia “21 Decembrie 1989”.
Departamentul de comunicare al PNŢCD Bucureşti, 17.09.2011
joi, 8 septembrie 2011
INFORMARE: Victor Ciorbea recunoscut ca președinte PNȚCD
Prin sentinţa civilă pronunţată astăzi, 8 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti – Secţia IV Civilă, a hotărât următoarele:
1. Admite cererea formulată de către PNŢCD reprezentat prin Preşedinte Victor Ciorbea.
2. Ia act de modificările Biroului Naţional de Conducere al PNŢCD, hotărâte de către Congresul PNŢCD din 18 iunie 2011, precum şi de modificările aduse Statutului PNŢCD şi dispune înregistrarea acestora în Registrul Partidelor Politice.
3. Respinge pe fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către Aurelian Pavelescu.
Datorită acestei decizii din justiţie, domnul Victor Ciorbea este recunoscut ca Preşedinte de drept al PNŢCD faţă de terţi, fiind singurul în măsură să reprezinte partidul în această calitate pentru opinia publică şi pentru mass media.
Prin decizia în dosarul 53966/3/2011, Instanţa a validat Congresul Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011 şi conducerea aleasă la acest Congres.
In condiţiile prezente, Conducerea Naţională a PNŢCD, legitimă şi acum şi juridic recunoscută, având în frunte pe domnul Victor Ciorbea, Preşedinte PNŢCD, face apel la toţi membrii PNŢCD de bună credinţă, indiferent de opţiunile pe care le-au avut până acum, să vină cu sufletul deschis, fără nici un fel de reţinere sau de teamă, să-şi aducă, fiecare, contribuţia la relansarea partidului şi la revenirea lui pe scena politică a României.
Ne aşteaptă un partid unic, mare şi puternic .
Este o decizie justă, salutată atât de ţărănişti, cât şi de acel electorat care se resimte dureros de la absenţa PNŢCD de pe scena politică din România.
Nu mai este timp de schisme, litigii şi conflicte interne distrugătoare, care aduc foloase numai adversarilor noştri politici. Nu mai este timp nici pentru alte pretinse congrese, organizate cu pretinşi noi preşedinţi şi cu ”oaste de strânsură„ şi salariaţi, care nu sunt ţărănişti, nici prin trecut şi nici prin valorile la care subscriu.
PNŢCD reprezintă singura alternativă politică reală în raport cu eşecul lamentabil al tuturor forţelor politice parlamentare ale ultimilor 10 ani, perioadă în care PNŢCD nu s-a putut manifesta corespunzător tradiţiei şi capacităţii sale politice.
Este şansa noastră! Să nu o ratăm.
Revenirea PNŢCD în politica românească nu este un deziderat derivat din interese restrânse de grup, ci este de interes general pentru întreaga societate românească, având în vedere principiile politice, valorile morale şi rădăcinile eroice ale partidului nostru.
Incheiem mulţumind tuturor celor care au fost şi perseverează să fie alături de noi. Fie ca evenimentul de azi să reprezinte un nou început pentru PNŢCD.
Este momentul renaşterii PNŢCD !
Este momentul revenirii PNŢCD în politica activă!
Este momentul revenirii la CALEA DREAPTĂ pentru toţi românii aflaţi în suferinţă !
Departamentul Comunicare al PNŢCD
Bucureşti, 8 septembrie 2011
1. Admite cererea formulată de către PNŢCD reprezentat prin Preşedinte Victor Ciorbea.
2. Ia act de modificările Biroului Naţional de Conducere al PNŢCD, hotărâte de către Congresul PNŢCD din 18 iunie 2011, precum şi de modificările aduse Statutului PNŢCD şi dispune înregistrarea acestora în Registrul Partidelor Politice.
3. Respinge pe fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către Aurelian Pavelescu.
Datorită acestei decizii din justiţie, domnul Victor Ciorbea este recunoscut ca Preşedinte de drept al PNŢCD faţă de terţi, fiind singurul în măsură să reprezinte partidul în această calitate pentru opinia publică şi pentru mass media.
Prin decizia în dosarul 53966/3/2011, Instanţa a validat Congresul Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011 şi conducerea aleasă la acest Congres.
In condiţiile prezente, Conducerea Naţională a PNŢCD, legitimă şi acum şi juridic recunoscută, având în frunte pe domnul Victor Ciorbea, Preşedinte PNŢCD, face apel la toţi membrii PNŢCD de bună credinţă, indiferent de opţiunile pe care le-au avut până acum, să vină cu sufletul deschis, fără nici un fel de reţinere sau de teamă, să-şi aducă, fiecare, contribuţia la relansarea partidului şi la revenirea lui pe scena politică a României.
Ne aşteaptă un partid unic, mare şi puternic .
Este o decizie justă, salutată atât de ţărănişti, cât şi de acel electorat care se resimte dureros de la absenţa PNŢCD de pe scena politică din România.
Nu mai este timp de schisme, litigii şi conflicte interne distrugătoare, care aduc foloase numai adversarilor noştri politici. Nu mai este timp nici pentru alte pretinse congrese, organizate cu pretinşi noi preşedinţi şi cu ”oaste de strânsură„ şi salariaţi, care nu sunt ţărănişti, nici prin trecut şi nici prin valorile la care subscriu.
PNŢCD reprezintă singura alternativă politică reală în raport cu eşecul lamentabil al tuturor forţelor politice parlamentare ale ultimilor 10 ani, perioadă în care PNŢCD nu s-a putut manifesta corespunzător tradiţiei şi capacităţii sale politice.
Este şansa noastră! Să nu o ratăm.
Revenirea PNŢCD în politica românească nu este un deziderat derivat din interese restrânse de grup, ci este de interes general pentru întreaga societate românească, având în vedere principiile politice, valorile morale şi rădăcinile eroice ale partidului nostru.
Incheiem mulţumind tuturor celor care au fost şi perseverează să fie alături de noi. Fie ca evenimentul de azi să reprezinte un nou început pentru PNŢCD.
Este momentul renaşterii PNŢCD !
Este momentul revenirii PNŢCD în politica activă!
Este momentul revenirii la CALEA DREAPTĂ pentru toţi românii aflaţi în suferinţă !
Departamentul Comunicare al PNŢCD
Bucureşti, 8 septembrie 2011
miercuri, 27 iulie 2011
Solidaritate cu poporul norvegian
COMUNICAT
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat îşi exprimă solidaritatea cu poporul norvegian după teribila tragedie naţională care a avut loc vineri, 22 iulie 2011.
Norvegia a fost şi este un model al toleranţei şi al dialogului la nivel mondial, motiv pentru care nu avem nici o îndoială asupra faptului că, în faţa acestei cumplite încercări, cetăţenii ei îşi vor demonstra iarăşi unitatea.
Fiind un partid creştin şi democrat european, PNŢCD are convingerea că adevăratul creştinism este paşnic, nicidecum cruciat sau violent.
Metodele brutale aplicate în Europa, departe de a o salva, au adus mai degrabă disoluţie şi conflict.
Proiectul European este unul al acceptării diferenţelor pe fondul a ceea ce ne uneşte.
Dumnezeu să îi odihnească pe cei care şi-au pierdut viaţa şi să ocrotească familiile lor!
Victor Ciorbea
Preşedinte PNŢCD Bucureşti, 27 iulie 2011
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat îşi exprimă solidaritatea cu poporul norvegian după teribila tragedie naţională care a avut loc vineri, 22 iulie 2011.
Norvegia a fost şi este un model al toleranţei şi al dialogului la nivel mondial, motiv pentru care nu avem nici o îndoială asupra faptului că, în faţa acestei cumplite încercări, cetăţenii ei îşi vor demonstra iarăşi unitatea.
Fiind un partid creştin şi democrat european, PNŢCD are convingerea că adevăratul creştinism este paşnic, nicidecum cruciat sau violent.
Metodele brutale aplicate în Europa, departe de a o salva, au adus mai degrabă disoluţie şi conflict.
Proiectul European este unul al acceptării diferenţelor pe fondul a ceea ce ne uneşte.
Dumnezeu să îi odihnească pe cei care şi-au pierdut viaţa şi să ocrotească familiile lor!
Victor Ciorbea
Preşedinte PNŢCD Bucureşti, 27 iulie 2011
joi, 23 iunie 2011
Despre preşedinţii FSN, regele Mihai şi istoria României
Constat în perioada post-decembristă două momente cel puţin jenante provocate de doi preşedinţi ai României – proveniţi din două aripi ale FSN – privitoare la regele Mihai:
1. 1992: Interdicţia de a se întoarce în ţară pe o perioadă de 5 ani impusă regelui Mihai, în urma îngrijorării preşedintelui Iliescu privitoare la popularitatea regelui, întâmpinat la revenirea în România de peste un milion de oameni.
2. 2011: Recentul "punct de vedere" al lui Traian Băsescu conform căruia regele ar fi fost „slugă la ruşi”, vinovat de „trădare” (fragmentul din emisiune aici)
Constat şi paragraful dintr-un manual de istorie a românilor pentru clasa a XII a, care prezintă instaurarea comunismului în România, ce cuprinde numai 16 rânduri, în încheierea căruia abdicarea regelui şi instaurarea republicii ocupă ultimele trei propoziţii, adică aproximativ două rânduri: "regele Mihai I a fost obligat, la 30 decembrie 1947, să abdice. România devenea republică populară". (vezi extrasul din manual aici – necesita logare la Facebook). DOUĂ RÂNDURI. Asta după ZECI de ani de îndoctrinare antimonarhică la care am fost supuşi.
Ce vreau să subliniez prin acest articol? În primul rând, interpretarea sumară, superficială şi grosieră - chiar de-a dreptul grosolană - a unui moment important şi extrem de dificil din istoria României, la care preşedintele României ar fi trebuit să se refere în cu totul şi cu totul alţi termeni, chiar dacă are un „punct de vedere” personal. Punct de vedere la care un elev de clasa a XII a – incitat de afirmaţiile preşedintelui ţării – nu ar putea contra-argumenta, dacă ar lua ca reper manualul de istorie după care învaţă la şcoală.... Acesta este al doilea lucru pe care vreau să-l subliniez.
Şi, pentru că manualul de istorie rezumă totul în două rânduri, dacă vă interesează, dragi cititori, relatările diplomaţilor francezi ai vremii referitoare la momentul 30 decembrie 1947, le puteţi asculta aici: înregistrare audio pe europalibera.org
Închei acest articol cu o întrebare retorică: oare Traian Băsescu ce ar fi făcut în locul regelui Mihai la 30 decembrie 1947?
1. 1992: Interdicţia de a se întoarce în ţară pe o perioadă de 5 ani impusă regelui Mihai, în urma îngrijorării preşedintelui Iliescu privitoare la popularitatea regelui, întâmpinat la revenirea în România de peste un milion de oameni.
2. 2011: Recentul "punct de vedere" al lui Traian Băsescu conform căruia regele ar fi fost „slugă la ruşi”, vinovat de „trădare” (fragmentul din emisiune aici)
Constat şi paragraful dintr-un manual de istorie a românilor pentru clasa a XII a, care prezintă instaurarea comunismului în România, ce cuprinde numai 16 rânduri, în încheierea căruia abdicarea regelui şi instaurarea republicii ocupă ultimele trei propoziţii, adică aproximativ două rânduri: "regele Mihai I a fost obligat, la 30 decembrie 1947, să abdice. România devenea republică populară". (vezi extrasul din manual aici – necesita logare la Facebook). DOUĂ RÂNDURI. Asta după ZECI de ani de îndoctrinare antimonarhică la care am fost supuşi.
Ce vreau să subliniez prin acest articol? În primul rând, interpretarea sumară, superficială şi grosieră - chiar de-a dreptul grosolană - a unui moment important şi extrem de dificil din istoria României, la care preşedintele României ar fi trebuit să se refere în cu totul şi cu totul alţi termeni, chiar dacă are un „punct de vedere” personal. Punct de vedere la care un elev de clasa a XII a – incitat de afirmaţiile preşedintelui ţării – nu ar putea contra-argumenta, dacă ar lua ca reper manualul de istorie după care învaţă la şcoală.... Acesta este al doilea lucru pe care vreau să-l subliniez.
Şi, pentru că manualul de istorie rezumă totul în două rânduri, dacă vă interesează, dragi cititori, relatările diplomaţilor francezi ai vremii referitoare la momentul 30 decembrie 1947, le puteţi asculta aici: înregistrare audio pe europalibera.org
Închei acest articol cu o întrebare retorică: oare Traian Băsescu ce ar fi făcut în locul regelui Mihai la 30 decembrie 1947?
Comunicat al preşedintelui PNŢCD Victor Ciorbea privind recentele declaraţii ale lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai
Basescu, un personaj in afara istoriei
Fiecare are Institutia sa Monarhica!
Noi si poporul Roman il avem pe Maiestatea sa Regele Mihai I, prin traditie, iar presedintele Traian Basescu si mostenitorii sistemului comunist il au pe Prins Pol, inventie fesenista antidinastica.
Recentele declaratii ale presedintelui, inacceptabile pentru un sef de stat, nu sunt deloc intamplatoare. Poporul roman ia din ce in ce mai serios optiunea Monarhiei constitutionale, vazand derizoriul in care este aruncata prima demnitate in stat de prestatiile presedintilor postrevolutionari. In momentul cand sentimentele promonarhice sunt afirmate din ce in ce mai clar si raspicat de reprezentanti ai societatii civile si sunt promovate initiative politice de revenire la forma de stat care a reunit si modernizat natiunea, cetateanul Romaniei Traian Basescu nu gaseste altceva mai bun de facut decat sa se rafuiasca cu istoria si traditia Romaniei.
Cat despre tradare, tradatori sunt aceia care au pus interesele personale si de grup in fata interesului national.
Astazi este un moment potrivit pentru a cere in numele PNTCD ca la apropiata modificare a Constitutiei prevestita de catre presedintele Romaniei sa se renunte si la interdictia de modificare a formei de stat a Romaniei, astfel incat poporul roman si nu vremelnicii politicieni sa hotarasca ce este mai bine pentru ei.
PNTCD isi exprima optiunea promonarhica si sustinerea pentru actiunile care vor face ca poporul roman sa poata opta liber printr-un referendum privitor la forma de stat a Romaniei, consecvent cu principiile enuntate lrecent a Congresul din 18 iunie.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Victor Ciorbea
Presedinte PNTCD
23.06.2011
Fiecare are Institutia sa Monarhica!
Noi si poporul Roman il avem pe Maiestatea sa Regele Mihai I, prin traditie, iar presedintele Traian Basescu si mostenitorii sistemului comunist il au pe Prins Pol, inventie fesenista antidinastica.
Recentele declaratii ale presedintelui, inacceptabile pentru un sef de stat, nu sunt deloc intamplatoare. Poporul roman ia din ce in ce mai serios optiunea Monarhiei constitutionale, vazand derizoriul in care este aruncata prima demnitate in stat de prestatiile presedintilor postrevolutionari. In momentul cand sentimentele promonarhice sunt afirmate din ce in ce mai clar si raspicat de reprezentanti ai societatii civile si sunt promovate initiative politice de revenire la forma de stat care a reunit si modernizat natiunea, cetateanul Romaniei Traian Basescu nu gaseste altceva mai bun de facut decat sa se rafuiasca cu istoria si traditia Romaniei.
Cat despre tradare, tradatori sunt aceia care au pus interesele personale si de grup in fata interesului national.
Astazi este un moment potrivit pentru a cere in numele PNTCD ca la apropiata modificare a Constitutiei prevestita de catre presedintele Romaniei sa se renunte si la interdictia de modificare a formei de stat a Romaniei, astfel incat poporul roman si nu vremelnicii politicieni sa hotarasca ce este mai bine pentru ei.
PNTCD isi exprima optiunea promonarhica si sustinerea pentru actiunile care vor face ca poporul roman sa poata opta liber printr-un referendum privitor la forma de stat a Romaniei, consecvent cu principiile enuntate lrecent a Congresul din 18 iunie.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Victor Ciorbea
Presedinte PNTCD
23.06.2011
luni, 20 iunie 2011
REZOLUŢIA CONGRESULUI PNŢCD PRIVIND BASARABIA
REZOLUŢIA CONGRESULUI PNŢCD privind BASARABIA
Material preluat de pe blogul domnului Radu Rizescu
Se împlinesc 71 de ani de la smulgerea Basarabiei din trupul Ţării. Locuitorii teritoriilor româneşti răpite au cunoscut suferinţe inimaginabile: ocupaţie străină şi ideologică brutală, încercari de deznaţionalizare, nemiloasă opresiune socială, deportări în Siberia , foamete provocată, confiscări ale proprietăţii, ingerinţe şi secesiuni imperialiste. Denunţarea Pactului Ribbentrop-Molotov trebuie să depăşească şi în privinţa României stadiul pur declarativ , să fie înlăturate urmările Pactului.
Congresul PNŢCD salută reluarea , la 21 Iunie 2011, dupa 5 ani de întrerupere, a negocierilor internationale privind Transnistria si cere includerea imediată a României in Formatul 5 (6) +2 de negociere (România , Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE, SUA, UE). România este prima ţară îndreptaţită să participe la negocieri , fiind vorba de un teritoriu romanesc răpit in 1940 prin agresiunea comunisto-fascistă , fiind vorba de soarta cetăţenilor săi, ale căror drepturi fundamentale au fost grav încălcate . Cerem Presedintelui Traian Băsescu şi Guvernului sa actioneze cu responsabilitate si hotărâre pentru a asigura participarea României la negocieri în condiţii egale, rezolvarea problemei Transnistriei, integrarea Moldovei în Uniunea Europeana.
Congresul PNŢCD salută calduros sprijinul hotărât al Statelor Unite ale Americii in problema Transnistriei şi a retragerii trupelor de ocupaţie de pe teritoriile românesti administrate azi ca 'Republica Moldova' . Aşa cum SUA consideră, pe bună dreptate, că viitorul Transnistriei este în interiorul 'Moldovei' , tot aşa credem că şi viitorul Moldovei este în interiorul Uniunii Europene , alături de România.
Congresul PNŢCD apreciază pozitiv acţiunile altor state prietene, cum sunt ale Germaniei, în înţelegerea că acestea ţin seama de drepturile şi aspiraţiile spre reunificare ale locuitorilor din teritoriile românesti de la Est de Prut. Declaraţia din Mai 2011 a Cancelarului Angela Merkel, care, evocând experienţa de scindare a Germaniei , arată că înţelege situatia din Basarabia, ne încurajează să asteptăm înţelegerea deplină a necesităţii vindecării fără întârziere a suferinţelor cauzate poporului român de perpetuare a scindării României la atâţia ani dupa căderea comunismului .
Congresul PNŢCD reafirmă hotărârea acestui Partid Istoric de a asigura o viaţă demnă pentru toţi locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului .Vom trata minorităţile naţionale cu respectul deplin învăţat de la Iuliu Maniu , care, încă de la Marea Unire din 1918, a proclamat şi a înfăptuit libertăţi neîngrădite pentru toţi cetăţenii Statului Român.
sâmbătă, 18 iunie 2011
Moţiunea Victor Ciorbea la Congresul Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011
Video cuprinzând fragmente din cuvântarea domnului Victor Ciorbea aici
Articol preluat de pe blogul domnului Radu Rizescu
CALEA DREAPTĂ
Naţional-Tărănismul Crestin Democrat, Civic şi Monarhic, întemeiat pe Moralitate, Dreptate Socială si Justitie
MOŢIUNEA VICTOR CIORBEA
Congresul de Reunificare al PNŢCD - Bucureşti, 18 iunie 2011
REVENIREA PNŢCD
România se confruntă în ultima decadă mai mult ca oricând cu o gravă criză morală si politică ce adânceşte haosul moral, instituţional şi administrativ.
Teroarea şi poliţia politică,aplicate metodic unei populaţii traumatizate în numele unei false democraţii, nu vor salva de la disoluţie statul nostru.
Una dintre cauzele acestei stări de lucruri o constituie absenţa de 11 ani a PNŢCD din politica activă, din viata parlamentară si guvernamentală.
Aşa cum o demonstrează şi prezentul, această absentă a avut grave consecinţe pentru toată societatea românească.
PNŢCD a fost un factor de echilibru între stânga şi dreapta politică ce, în anii 90 a împiedicat alunecarea brutală a sistemului către o extremă sau alta, sfâşierea şi amalgamarea valorilor politice si morale.
Numai prezenţa PNŢCD a fost în măsură să dea un sens real celorlalte doctrine şi încropiri politice.
Fără PNŢCD viaţa publică a ajuns expresia imposturii şi a surogatelor doctrinare, în care social- democraţia, unele forme de liberalism şi curentul popular şi-au pierdut orice noimă.
Atât societatea românească, cât si aceste tendinţe au nevoie profundă de PNŢCD pentru a se defini ferm si credibil.
Simulacrul formaţiunilor care acum îşi dispută dreapta sau stânga eşicherului politic nu mai poate înşela pe nimeni. Emanaţii ale structurilor postcomuniste, ele nu reprezintă nici nevoile celor mulţi, aflaţi în suferinţă, nici interesele celor cu spirit întreprinzător autentic.
Niciodată, de la Revoluţia din 1989, românii nu s-au găsit într-o asemenea suferinţă sufletească şi materială. Disperarea a ajuns la dimensiuni care atentează la fibra naţională şi socială a ţării.
Nici un factor politic nu a fost în măsură să gestioneze o asemenea criză, căci nici unul dintre partidele parlamentare actuale nu are vocaţia socială a PNŢCD.
Prin tradiţia şi trecutul său, PNŢCD, după anii de comunism, a fost pentru români cea mai bună garanţie istorică pentru revenirea la ceea ce a fost mare şi firesc în trecutul ţării. În acest sens, dau unele exemple:
Este adevărat că guvernul nostru a salvat România de la colapsul financiar bancar si economic în general? Categoric da!
Esta adevărat că am facut pasi decisivi pentru tranzitia la economia de piată? Indiscutabil da!
Este adevărat că am adoptat sau modificat si implementat legislatia privind o adevărată privatizare a societătilor comerciale, transformarea regiilor autonome în societăti comerciale, am restructurat economia – numai din sectorul minier părăsind acest domeniu de activitate peste 100.000 de angajati, la cererea lor, în schimbul unor plăti compensatorii consistente si a faptului că negociasem cu organismele financiare internationale sume foarte mari pentru angajarea celor disponibilizati la executarea unor lucrări de închidere ecologică a minelor, de constructie de autostrăzi, am adus modificări foarte importante în diverse domenii ale legislatiei comerciale? Răspunsul este tot afirmativ.
Este adevărat că am luat măsuri privind realizarea unor reforme profunde în agricultura românească între care mentionez acordarea de cupoane pentru sprijinul direct al agricultorilor individuali, desfiintarea structurilor de stat nerentabile din agricultură si altele? Da. Si acum agricultorii regretă că au fost stopate aceste ajutoare.
Este adevarat ca noi am refăcut rezerva valutară a tării si am redeschis colaborarea României cu FMI si BM? Este adevarat ca am pornit de la numai 500 milioane USD în decembrie 1996 si am ajuns la cca. 2,4 miliarde USD în septembrie 1997, după ce am plătit peste 2 miliarde USD datorie internă si externă si am făcut o infuzie de peste 1 miliard USD în Bancorex si Banca Agricolă, salvând întregul sistem bancar? Este bine stiut răspunsul: afirmativ!
Este adevărat că si în plan politic am condus primul guvern democratic al României ce a asigurat o orientare prooccidentală si transatlantică stabilă si fără compromisuri? Indiscutabil da.
Este adevatar ca in plan administrativ am adoptat prima lege de descentralizare, care, cu foarte mici modificări, este si în prezent în vigoare, precum si actul normativ privind actualele regiuni de dezvoltare care lasă fără obiect, caducă, orice discutie actuală în acest sens? Da.
Este adevărat că în domeniul educatiei am adoptat Statutul cadrelor didactice, asigurându-le si o salarizare mai adecvată? Desigur.
Este adevărat că am reformat sistemul sanitar, precum si sistemul de protectie socială: pe lângă plătile compensatorii, am introdus măsuri proactive, de combatere a somajului, am acordat pentru prima oară concediul de doi ani pentru cresterea si îngrijirea copilului, am reformat întreaga legislatie privind adoptiile, precum si sistemul de îngrijire a copiilor aflati în dificultate.
Este adevărat că am luat măsuri pentru continuarea reformei justitiei si salarizarea corespunzătoare a magistratilor? Răspunsul este iarăsi afirmativ.
Este adevărat că, împreună cu patronatele si sindicatele, am creat un adevărat parteneriat social si am pus bazele tripartitismului în România, prin înfiintarea Consiliului Economic si Social si al tuturor celorlalte structuri tripartite? Răspunsul este iarăsi pozitiv si exemplele ar putea continua.
Este adevărat că tot partidul nostru a fost cel mai în măsură să întoarcă România înspre NATO si UE? Inca o data da! Pentru viitor si pentru deceniul 2 al secolului XXI răspunsul îl poate da tot PNTCD.
MIŞCAREA NAŢIONAL-ŢĂRĂNISTĂ
Însuşi destinul ne arată calea pe care o avem de urmat.
De mai bine de un deceniu Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat a fost marginalizat şi împins către marginea eşicherului politic.
Aflat în afara parlamentului, blocat în justiţie de mai multe facţiuni neputincioase, care se devorează între ele, subminat din afară şi din interior, boicotat de unele dintre televiziuni, discreditat de unii analişti politici, nu îi rămâne un deziderat mai demn şi mai nobil decât acela de a-şi asuma integral soarta tragică a românilor, şi ei ţinuţi în mod deliberat în afara vieţii publice.
PNŢCD trebuie să spargă graniţele înguste ale unui partid, pentru a primi în făgaşul său, cel al unei mişcări de largă reprezentare, tot ceea ce nu se regăseşte în politica actuală: formaţiuni civice, structuri monarhiste, sindicate, revoluţionari, categorii profesionale şi de vârstă aflate în suferinţă, ONG-uri, individualităţi care să readucă adevărata elită către implicarea publică.
Este o modalitate de refacere a solidarităţii sociale distrusă premeditat de cei interesaţi să guverneze după bunul plac peste o comunitate învrăjbită.
CALEA DREAPTĂ
Două mari blocuri politice, P.D.L şi U.S.L îşi dispută în acest moment miza politică.
La remorca celor de la guvernare,dar în fapt în eterna postură de a-i şantaja, se găsesc U.D.M.R. şi sateliţi, care, de la an la an, ridică tot mai multe semne de întrebare asupra integrităţii şi unităţii teritoriale a României.
Societatea românească nu se mai regăseşte de mult în aceste formaţiuni.
Doar o parte restrânsă din electorat participă la vot şi se manifestă ca opţiune în partidele parlamentare actuale.
O prăpastie s-a instituit între nevoile oamenilor şi politică.
Ea se adânceşte de la an la an, cu efecte catastrofale atât pentru populaţie cât şi pentru structurile politice blocate într-o competiţie rigidă şi egoistă.
În anul de graţie 2011, PNŢCD ia iniţiativa formării unei largi coaliţii politice „CALEA DREAPTĂ” ca posibilă alternativă de alegere pentru un electorat mereu adus în postura de a alege doar „răul mai mic”.
Naţional-Ţărănismul Crestin Democrat îşi propune ca prin „CALEA DREAPTĂ” să ofere celor nemulţumiţi de P.D.L., U.S.L. sau U.D.M.R. posibilitatea de a opta şi pentru altceva decât pentru ceea ce li s-a impus cu forţa de către oligarhii: bani, sondaje mincinoase, etc.
Pilonii fundamentali pentru „CALEA DREAPTĂ” sunt reprezentaţi de revenirea la Monarhia Constituţională şi de refacerea Societăţii Civile, avand la temelie Moralitatea, Dreptatea Socială si Justitia.
NAŢIONAL–ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT MONARHIC
Profesiunea de credinţă a lui Corneliu Coposu, către care au convers în mod esenţial eforturile sale, a vizat revenirea la Monarhia Constituţională.
A fost un fel de „Testament Politic” al său, convingerea că în România nu se va ajunge la normalitate decât atunci când vom avea Monarhie Constituţională.
Cu un instinct infailibil, ura şi eforturile postcomuniştilor au fost îndreptate împotriva Monarhiei si a PNTCD.
De Monarhie şi de PNŢCD s-au temut cel mai mult, căci amândouă aveau în comun o tradiţie mare, o Românie Întregită şi lupta anticomunistă.
Vechimea a decantat în aceste instituţii ceea ce a fost măreţ, democratic şi instituţional pentru poporul român.
În mod real şi necesar vorbim de instaurarea totală a comunismului în România numai după 6 martie 1945 dar, mai ales, dupa 15 august 1947, cand a fost interzis pentru a 11-a oara PNTCD si respectiv dupa 30 decembrie 1947.
Până atunci PNTCD si Regele Mihai au fost aceia care, într-o luptă inegală, s-au opus şi au întârziat comunizarea forţată a ţării.
PNŢCD crede că un Proces Real al Comunismului în România începe cu Procesul momentelor sus mentionate.
După 1990 la noi în ţară a avut loc o „Restauraţie Postcomunistă”, făcută prin forme subtile, în sens contrar Evenimentelor din Decembrie şi, de aceea, opusă mai ales revenirii la Monarhie.
Acum, în condiţiile haosului politic, moral şi administrativ în care se zbate România după două decenii de regim prezidenţial, tot mai mulţi români afectaţi de mizerie, suferinţă şi disperare se întorc către Monarhie, care este considerată soluţia cea mai bună pentru ţară.
O importantă parte dintre cele mai prospere naţiuni sunt cele unde există monarhii constituţionale.
PNŢCD consideră că firul istoric întrerupt în 1947 trebuie reluat prin iniţierea unui Referendum pentru modificarea Constituţiei în sensul revenirii la Monarhia Constituţională.
De aceea partidul nostru va iniţia la nivel naţional o campanie de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei şi reinstituirii Monarhiei Constitutionale.
NAŢIONAL-ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT CIVIC
Revenirea la Monarhia Constituţională trece în mod obligatoriu prin Societatea Civilă şi implicarea sa în viaţa politică.
Un vast proces de lămurire a populaţiei nu poate face abstracţie de reprezentanţii societăţii civile.
După 1990 formaţiunile civice au jucat un rol important în orientarea valorică a României către Vest.
Cristalizarea unui spirit civic, distrus de statul totalitar, a fost văzută ca un pas necesar pentru victoria politică a Dreptei.
PNŢCD a susţinut reprezentarea civismului la nivelul luptei pentru putere.
Societatea Civilă s-a atrofiat şi a dispărut din competiţia politică, nu întâmplător, în perioada în care PNŢCD a dispărut din Parlament.
O parte dintre liderii ei de opinie, pentru avantaje de moment, au devenit propagandişti şi unelte ale guvernanţilor care au urmat după anul 2000.
Alţii, vindecaţi de iluzii, au obosit, pur şi simplu, şi s-au retras în zona neutră şi cenuşie a neimplicării în viaţa Cetăţii.
Congresul nostru se constituie într-un „Apel” pentru aducerea populaţiei exclusă din politică în zona implicării civice şi politice.
PNŢCD aşteaptă Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Asociaţiile de Revoluţionari, Răniţii Revoluţiei, Asociaţia „21 Decembrie”, formaţiuni monarhiste, reprezentanţi ai mediului studenţesc şi universitar, sindicate, ONG-uri, personalităţi valoroase ş.a. alături de noi în efortul de cristalizare a unei mari coaliţii politice.
REUNIFICAREA NATIONAL-ŢĂRĂNIŞTILOR CRESTIN DEMOCRATI
Congresul nostru este unul al reunificării tuturor ţărăniştilor.
După dispariţia lui Corneliu Coposu si pe fondul uzurii de la guvernare, la vârful partidului s-a declanşat o luptă pentru putere ce a împărţit partidul în mai multe facţiuni.
Facţiunile existente, dintre care unele au fost sustinute si de alte structuri ostile partidului, au împins conflictul până la cotele pustiitoare ale unui război total.
Aceasta a fost principala cauză a declinului în care a intrat PNŢCD şi din care nu a mai reuşit să se redreseze.
La nivelul mentalului colectiv electoratul a sancţionat- şi nu a uitat nici acum- cearta dizolvantă a acelor facţiuni.
Erodarea generată de reformele dificile înfăptuite, precum si unele neîmpliniri de la guvernare sau acţiunea dizolvantă politic a P.D. ori destramarea CDR ar fi rămas doar secundare în faţa unui partid ţărănist unit care ar fi avut un candidat propriu la alegerile prezidentiale.
Într-o formă sau alta, aceste facţiuni s-au păstrat până în prezent, la care s-au adăugat desigur, în ultimul timp, si altele noi.
Nici o facţiune nu a avut autoritatea şi forţa de a se impune în faţa celorlalte şi, în cele din urmă, după mai bine de 10 ani, sciziunile au fost preluate şi în provincie care până atunci rămăsese doar ţărănistă.
Vom dispărea dacă nu realizăm unirea national-ţărăniştilor crestini democrati!
Unitatea nu trebuie aşteptată de la factori sau cauze care se găsesc în afara noastră şi care, mai degrabă ne doresc pieirea.
Ea trebuie să pornească de la noi, de la voinţa şi înţelepciunea noastră.
Practic, am pierdut 5 luni în negocieri epuizante si sterile cu grupările Pavelescu si Moiescu. După esecul acestor negocieri la vârf, în ultimele săptămâni, ne-am deplasat în aproape toate judetele tării unde existau factiuni diverse. În urma dialogului cu liderii judeteni si teritoriali ai acestor factiuni, am reusit să determin prezenta la acest Congres a delegatilor a circa 90% din organizatiile partidului, indiferent de apartenenta lor la o factiune a partidului sau alta. În acest fel, liderii celorlalte grupări au rămas “atârnati” de propriile scame imaginare, încercând să creeze o confuzie în partid şi în opinia publică, îndeplinindu-şi astfel „misiunile”.
În realitate, Congresul nostru de astăzi reuneşte practic toţi ţărăniştii, din toate facţiunile, trecute şi prezente, având astfel şansa de a ne regăsi într-un partid mare şi puternic, de care ţara noastră are nevoie mai mult ca niciodată.
REVENIREA LA MORALITATE, DREPTATE SOCIALĂ ŞI JUSTIŢIE
Criza instituţională prelungită nu a făcut altceva decât să adâncească haosul moral din societate.
Un sentiment acut de insecuritate a pus stăpânire pe români. Ei şi-au pierdut încrederea în instituţiile statului şi chiar în stat ca atare. Solidaritatea descoperită pentru o perioadă efemeră după Revoluţie a făcut loc suspiciunii şi unui individualism exacerbat.
Confruntaţi cu o pseudoelită, care de două decenii cu excepţiile cunoscute - în loc să fie un model pentru societate a devenit -mai ales în politică- depozitara imoralităţii, indiferenţei şi a egoismului, majoritatea românilor s-au izolat în soluţii individuale de salvare.
Acest fenomen este cât se poate de periculos deoarece va duce într-o perioadă scurtă de timp la disoluţia rapidă a statului.
Toată suprastructura statală este ameninţată de un vulcan social, care ar putea mătura şi bruma de democraţie câştigată în 1989.
PNTCD face un apel dramatic pentru revenirea la moralitate, singura realitate în care se forjează statele puternice, stabile şi prospere. Partidul nostru are această autoritate întrucât a dat ţării modele de o moralitate desăvârşită între care Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, precum şi membrii noştri de onoare prezenţi azi aici.
Pentru ca un stat să fie puternic are nevoie de încrederea şi devotamentul cetăţenilor săi iar, acestea se câştigă prin exemple de moralitate, dreptate socială şi justiţie reală care să vină de sus în jos.
Numai acestea vor duce la concilierea categoriilor profesionale dezbinate, învrăjbite şi risipite.
Numai acestea vor reda încrederea în instituţiile statului, le vor face pe acestea să funcţioneze real şi, deci, le vor recâştiga pentru binele şi fericirea românilor.
O reformă a statului este un biet simulacru dacă nu atinge nucleul dur al corupţiei, exersat la nivelul cel mai de sus de decizie al statului.
Respectul şi prestigiul, atât de importante pentru continuitate şi stabilitate, se câştigă prin apariţia unei elite politice a cărei principală caracteristică este cinstea, competenţa şi valoarea reală.
Prin dreptate socială şi susţinerea unei justiţii independente şi corecte PNŢCD va urmari cu tenacitate cristalizarea şi consolidarea unei clase conducătoare veritabile, fenomen care, din păcate, până acum a fost ocultat de oligarhii postcomuniste şi securiste păguboase.
UN PNŢCD MODERN
Singularitatea PNŢCD în spectrul partidelor politice româneşti este dată de trecutul şi tradiţia sa.
Predarea ştafetei politice sau schimbul de generaţii a avut un caracter aproape sacerdotal, în care recomandarea dată de Seniori a fost la fel de importantă ca şi un proces democratic de alegeri.
Este ceea ce nu au înţeles niciodată cei care s-au cramponat de un sediu sau au confundat partidul cu o ştampilă.
PNŢCD-ul modern, cel pe care îl anunţă acest Congres, va fi unul în care tradiţia se uneşte cu o generaţie nouă, ieşită din purgatoriul luptei dintre facţiuni şi care îi reuneşte pe cei care au rămas solidari cu tradiţia.
Cu premise în trecutul care îi confirmă vocaţia europeană, partidul are nevoie de un efort sporit de ancorare în prezentul şi, mai ales, viitorul României.
Nu ne putem justifica doar printr-un trecut mare.
Alegerile de anul viitor vor zămisli o nouă pleiadă de lideri, care vor verifica şi confirma o filozofie politică în care candidatul va fi acela care va ridica organizaţia , şi nu invers.
Din 1996 până în prezent potenţialul politic şi blazonul partidului au fost folosite şi golite de substanţă politică pentru a propulsa individualităţi, care au primit notorietate, slujbe şi afaceri şi care nu au oferit, de multe ori, nimic în schimb.
Asta dacă nu cumva şi-au luat tălpăşiţa către alte formaţiuni, atunci când nu mai era nimic de câştigat.
Ne aflăm într-un moment de răscruce, în care perspectiva trebuie să fie aceea de a întări un PNŢCD modern, pornind de la individualităţi valoroase ridicate de cel mai dificil examen electoral din istoria sa.
VOCAŢIA EUROPEANĂ A PNŢCD
1. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat este întruparea politică cea mai desăvârşită a spiritului european care a fost infaptuita pe pământul românesc. De la izvoarele sale vechi, care se găsesc în gândirea viguros identitară şi în acelaşi timp europeană afirmată de Simion Bărnuţiu, şi până la cele mai noi idei promovate în U.E. după anul 2000, partidul nostru nu a abdicat de la acest spirit.
2. Adânc europeană şi în acord cu alte mişcări asemănătoare din secolul al XIX-lea european a fost şi mişcarea de emancipare naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina. Aceasta îşi păstrează toată actualitatea, legată acum de integrarea românilor din Basarabia în Uniunea Europeană.
3. La înfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în 1926, Iuliu Maniu a adus în viaţa politică românească, afectată de moştenirea practicilor orientale, cel mai înalt exemplu de conduită politică europeană: moralitate, constituţionalism şi respectul sfânt pentru democraţie. Aceste înalte deziderate, de la care actuala clasă politică a făcut rabat total -cu unele exceptii- rămân la fel de necesare ca şi revenirea la modelul politic lăsat de liderul ţărănist.
Pentru mai bine de două decenii, Iuliu Maniu a fost singular în România în promovarea acestor valori europene împotriva absolutismului, a extremismului de stânga şi de dreapta.
4. În perioada interbelică, venirea la guvernare a PNŢ a pus capăt naţionalismului şi izolării economice propovăduite de liberalismul lui Vintilă Brătianu. Deschiderea României către Europa şi a Europei către România, pentru circulaţia de bunuri, valori şi capital este ceea ce PNŢCD a reeditat în guvernarea din anii ‘90, când s-a stopat macabra izolare ceauşistă şi cea postdecembristă a regimului Iliescu. Dacă naţionalismul autarhic liberal a dus la crearea unei oligarhii şi a unui aparat birocratic aservit, în cel mai desăvârşit dispreţ pentru o ţărănime sărăcită, naţionalismul comunist şi postcomunist a generat o oligarhie a nomenklaturii şi a infrastructurii acesteia, pe care guvernarea ţărănistă nu a reuşit să le disloce. Ridicarea unei clase mijlocii la orase si sate şi crearea unui aparat al funcţionarilor de tip occidental rămân pentru PNŢCD provocări viitoare ale destinului său european.
5. În condiţiile instaurării comunismului, Partidul Naţional Ţărănesc a rămas printre ultimele redute de rezistenţă şi de apărare ale civilizaţiei occidentale în Europa de Răsărit. Pilda sa, ajunsă şi mai tragică prin abandonarea Estului European de către acelaşi Occident, poate fi asemuită doar cu şarja executată de cavaleria poloneză împotriva blindatelor naziste.
6. Asumarea de către PNŢ a Creştin- Democraţiei a demonstrat identitatea sa europeană, înaintea altor partide din România, prin recunoaşterea acelei ideologii care defineşte Continentul European şi care a pus bazele de reclădire şi regândire a Europei după al doilea război mondial.
7. Prin aderarea la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, România a intrat în cea mai fastă şi mai generoasă constelaţie a existenţei sale ca stat din întreaga sa istorie.Punctul de cotitură pentru acest proces l-a constituit guvernarea ţăranistă din anii 1996- 2000.Preţul plătit de PNŢCD pentru reformele sale din acea perioadă se resimte până în prezent. Dar a fost un sacrificiu făcut de PNŢCD, în numele unui ideal, înalt european, care în ultimă instanţă îi defineşte menirea şi chemarea.
ZECE DOLEANŢE NAŢIONAL ŢÂRÂNISTE CREŞTIN DEMOCRATE
1. Demnitate pentru romani
Mai mult decat de saracie si coruptie endemica institutionalizata, romanii sufera de stirbirea, degradarea si abdicarea de la ultima farama de demnitate, pe care o mai pastrau in asemenea vremuri grele. Ei stiu ca cel care isi pierde demnitatea, pierde in cele din urma totul.
2. Politica de sustinere onesta si reala a intreprinzatorilor si salariatilor de la orase si politica rurală: unii dintre pilonii centrali ai politicii social economice a PNŢCD
Nu numai trecutul, dar si un viitor mai bun isi gasesc dezlegarea in lumea intreprinzatorilor, functionarilor si salariatilor din orase.
De asemenea prosperitatea romanilor depinde de investitii curajoase si masive in agricultura, uitata in mod criminal pana acum, exceptând ajutoarele (mai ales sub forma “cupoanelor”) acordate de către PNŢCD.
National-Taranismul este mai actual ca niciodata: Romania, cu un destin istoric european, este de neconceput fara ridicarea intreprinzatorilor, functionarilor si salaratilor de la oras.
Viitoarea clasa de mijloc se va zamisli în mare parte şi la sate.
Dezvoltarea rurală, ca şi modernizarea vieţii săteşti după standardele europene vor atrage forţa de muncă disponibilizată spre exploataţia pământului într-o lume confundată astăzi cu o criză alimentară şi într-o lume care reclamă tot mai insistent agricultura şi alimentaţia ecologică.
3 “Porti Deschise“ pentru elitele si tinerii romani de valoare
Aducerea in tara, pentru salarii mari si pozitii importante , a elitelor si a tinerilor valorosi.Ei si-au luat lumea in cap , au fost risipiti si vanturati in lume, manati de o tranzitie nesfarsita, paguboasa, ca si de indolenta guvernantiilor de pana acum.
Aceasta pierdere, cea mai mare suferita de tara, se cere indreptata cat mai grabnic.
Popoarele sunt ridicate de elite.
De asemenea, trebuie consolidate continuu relatiile cu romanii si elitele romanesti din strainatate.
4 “Ferestre Deschise“ pentru reforma politicii romanesti
“Aer proaspat“ in politica “inchisa“ a Romaniei!
Intre institutiile politice de la noi si oameni s-a creat o prapastie.
Politica in Romania nu mai reflecta si nu mai reprezinta cerintele reale ale societatii noastre.
Aceasta situatie poate fi depasita doar prin deschiderea accesului la viata politica pentru toata societatea.
Este nevoie de reducerea pragului electoral pentru accederea in Parlament a partidelor politice, de reducerea conditiilor restrictive necesare pentru intemeierea partidelor politice, si de permiterea accesului real la televiziunile nationale si pentru partide neparlamentare sau alte institutii, care doresc sa se exprime politic.
“Piata politica“ nu trebuie restrictionata prin corective, care alterează sau impiedica existenta unui peisaj politic divers.
Ultimul si supremul judecator este doar electoratul corect informat.
5. Legea Lustratiei pentru indreptarea vietii publice romanesti
De douzeci de ani, pe pamant romanesc, inca se confrunta doar doua” partide“: urmasii fostului aparat de comanda si represiune comunista si, respectiv, poporul roman.
Ultimul a fost mereu infrant, redus din aceasta cauza la o viata politica masluita, la saracie si neputinta.
Procesul Comunismului si alungarea spectrului comunismului, vor avea loc in Romania doar prin aplicarea acestei legi, care este de mult ceruta de PNTCD.
6. Nimic fara Dumnezeu
Esenta si destinul european al romanilor isi au izvorul in crestinismul lor.
Recunoscand aceasta, prin pilonul „moralei crestine”, PNTCD face apel la toate religiile, confesiunile religioase si la institutiile lor, sa se implice activ in acte de caritate si misionarism, pentru ajutorarea celor- tot mai multi- afectati de criza si de un capitalism salbatic.
Acelasi apel il facem catre romani ca, de pe o baza crestina, sa il respecte si sa il ajute pe romanul de langa el, aflat in suferinta.
Marile reforme sociale incep cu gestul marunt, indreptat catre cel din apropierea noastra.
Este singura atitudine ce se opune relativismului si individualismului, care ne-a afectat viata sociala, politica si, chiar, fibra noastra nationala.
Crestin-democratia national taranista este nascatoare de dreptate sociala, civism si Societate Civila.
7. Salvarea Sanatatii si a Educatiei romanilor
Ne putem pastra individualitatea si creativitatea in Europa si in lume, doar prin salvarea fiintei noastre biologice si intelectuale, grav amenintate.
Acum si in viitor se impun, cu necesitate, alocarea de bugete mai mari pentru educatie si sanatate, chiar in detrimentul altor sectoare. Este o problema de prioritati, de o optiune pentru viata si spirit, care sunt sacre.
Tarati biologic si fara spirit vom ajunge o natiune de mana a treia.
Cele mai prospere popoare ale momentului sunt cele care au investit, in primul rand, in educatie.
8. Monarhie Constitutionala
Este in traditia PNTCD si in traditia poporului roman sa se regaseasca si sa se recunoasca cel mai firesc in monarhie.
Este forma istorica cea mai “naturala“ care i se potriveste tarii cel mai bine.
Cele mai mari momente ale istoriei noastre nationale au fost cele infaptuite sub monarhie.
Doua decenii de regim prezidential, cu alunecari inspre dictatura si politie politica, au demonstrat indeajuns superioritatea monarhiei, mai ales dupa o perioada de postcomunism.
9. Unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Romania în/prin si pentru Europa Unita.
10. Punerea salariilor, pensiilor, dimensiunii sociale a economiei de piaţă, dialogului şi parteneriatului social la adapost de hazardul si comanda politica.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Bucuresti, 18.06.2011
Articol preluat de pe blogul domnului Radu Rizescu
CALEA DREAPTĂ
Naţional-Tărănismul Crestin Democrat, Civic şi Monarhic, întemeiat pe Moralitate, Dreptate Socială si Justitie
MOŢIUNEA VICTOR CIORBEA
Congresul de Reunificare al PNŢCD - Bucureşti, 18 iunie 2011
REVENIREA PNŢCD
România se confruntă în ultima decadă mai mult ca oricând cu o gravă criză morală si politică ce adânceşte haosul moral, instituţional şi administrativ.
Teroarea şi poliţia politică,aplicate metodic unei populaţii traumatizate în numele unei false democraţii, nu vor salva de la disoluţie statul nostru.
Una dintre cauzele acestei stări de lucruri o constituie absenţa de 11 ani a PNŢCD din politica activă, din viata parlamentară si guvernamentală.
Aşa cum o demonstrează şi prezentul, această absentă a avut grave consecinţe pentru toată societatea românească.
PNŢCD a fost un factor de echilibru între stânga şi dreapta politică ce, în anii 90 a împiedicat alunecarea brutală a sistemului către o extremă sau alta, sfâşierea şi amalgamarea valorilor politice si morale.
Numai prezenţa PNŢCD a fost în măsură să dea un sens real celorlalte doctrine şi încropiri politice.
Fără PNŢCD viaţa publică a ajuns expresia imposturii şi a surogatelor doctrinare, în care social- democraţia, unele forme de liberalism şi curentul popular şi-au pierdut orice noimă.
Atât societatea românească, cât si aceste tendinţe au nevoie profundă de PNŢCD pentru a se defini ferm si credibil.
Simulacrul formaţiunilor care acum îşi dispută dreapta sau stânga eşicherului politic nu mai poate înşela pe nimeni. Emanaţii ale structurilor postcomuniste, ele nu reprezintă nici nevoile celor mulţi, aflaţi în suferinţă, nici interesele celor cu spirit întreprinzător autentic.
Niciodată, de la Revoluţia din 1989, românii nu s-au găsit într-o asemenea suferinţă sufletească şi materială. Disperarea a ajuns la dimensiuni care atentează la fibra naţională şi socială a ţării.
Nici un factor politic nu a fost în măsură să gestioneze o asemenea criză, căci nici unul dintre partidele parlamentare actuale nu are vocaţia socială a PNŢCD.
Prin tradiţia şi trecutul său, PNŢCD, după anii de comunism, a fost pentru români cea mai bună garanţie istorică pentru revenirea la ceea ce a fost mare şi firesc în trecutul ţării. În acest sens, dau unele exemple:
Este adevărat că guvernul nostru a salvat România de la colapsul financiar bancar si economic în general? Categoric da!
Esta adevărat că am facut pasi decisivi pentru tranzitia la economia de piată? Indiscutabil da!
Este adevărat că am adoptat sau modificat si implementat legislatia privind o adevărată privatizare a societătilor comerciale, transformarea regiilor autonome în societăti comerciale, am restructurat economia – numai din sectorul minier părăsind acest domeniu de activitate peste 100.000 de angajati, la cererea lor, în schimbul unor plăti compensatorii consistente si a faptului că negociasem cu organismele financiare internationale sume foarte mari pentru angajarea celor disponibilizati la executarea unor lucrări de închidere ecologică a minelor, de constructie de autostrăzi, am adus modificări foarte importante în diverse domenii ale legislatiei comerciale? Răspunsul este tot afirmativ.
Este adevărat că am luat măsuri privind realizarea unor reforme profunde în agricultura românească între care mentionez acordarea de cupoane pentru sprijinul direct al agricultorilor individuali, desfiintarea structurilor de stat nerentabile din agricultură si altele? Da. Si acum agricultorii regretă că au fost stopate aceste ajutoare.
Este adevarat ca noi am refăcut rezerva valutară a tării si am redeschis colaborarea României cu FMI si BM? Este adevarat ca am pornit de la numai 500 milioane USD în decembrie 1996 si am ajuns la cca. 2,4 miliarde USD în septembrie 1997, după ce am plătit peste 2 miliarde USD datorie internă si externă si am făcut o infuzie de peste 1 miliard USD în Bancorex si Banca Agricolă, salvând întregul sistem bancar? Este bine stiut răspunsul: afirmativ!
Este adevărat că si în plan politic am condus primul guvern democratic al României ce a asigurat o orientare prooccidentală si transatlantică stabilă si fără compromisuri? Indiscutabil da.
Este adevatar ca in plan administrativ am adoptat prima lege de descentralizare, care, cu foarte mici modificări, este si în prezent în vigoare, precum si actul normativ privind actualele regiuni de dezvoltare care lasă fără obiect, caducă, orice discutie actuală în acest sens? Da.
Este adevărat că în domeniul educatiei am adoptat Statutul cadrelor didactice, asigurându-le si o salarizare mai adecvată? Desigur.
Este adevărat că am reformat sistemul sanitar, precum si sistemul de protectie socială: pe lângă plătile compensatorii, am introdus măsuri proactive, de combatere a somajului, am acordat pentru prima oară concediul de doi ani pentru cresterea si îngrijirea copilului, am reformat întreaga legislatie privind adoptiile, precum si sistemul de îngrijire a copiilor aflati în dificultate.
Este adevărat că am luat măsuri pentru continuarea reformei justitiei si salarizarea corespunzătoare a magistratilor? Răspunsul este iarăsi afirmativ.
Este adevărat că, împreună cu patronatele si sindicatele, am creat un adevărat parteneriat social si am pus bazele tripartitismului în România, prin înfiintarea Consiliului Economic si Social si al tuturor celorlalte structuri tripartite? Răspunsul este iarăsi pozitiv si exemplele ar putea continua.
Este adevărat că tot partidul nostru a fost cel mai în măsură să întoarcă România înspre NATO si UE? Inca o data da! Pentru viitor si pentru deceniul 2 al secolului XXI răspunsul îl poate da tot PNTCD.
MIŞCAREA NAŢIONAL-ŢĂRĂNISTĂ
Însuşi destinul ne arată calea pe care o avem de urmat.
De mai bine de un deceniu Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat a fost marginalizat şi împins către marginea eşicherului politic.
Aflat în afara parlamentului, blocat în justiţie de mai multe facţiuni neputincioase, care se devorează între ele, subminat din afară şi din interior, boicotat de unele dintre televiziuni, discreditat de unii analişti politici, nu îi rămâne un deziderat mai demn şi mai nobil decât acela de a-şi asuma integral soarta tragică a românilor, şi ei ţinuţi în mod deliberat în afara vieţii publice.
PNŢCD trebuie să spargă graniţele înguste ale unui partid, pentru a primi în făgaşul său, cel al unei mişcări de largă reprezentare, tot ceea ce nu se regăseşte în politica actuală: formaţiuni civice, structuri monarhiste, sindicate, revoluţionari, categorii profesionale şi de vârstă aflate în suferinţă, ONG-uri, individualităţi care să readucă adevărata elită către implicarea publică.
Este o modalitate de refacere a solidarităţii sociale distrusă premeditat de cei interesaţi să guverneze după bunul plac peste o comunitate învrăjbită.
CALEA DREAPTĂ
Două mari blocuri politice, P.D.L şi U.S.L îşi dispută în acest moment miza politică.
La remorca celor de la guvernare,dar în fapt în eterna postură de a-i şantaja, se găsesc U.D.M.R. şi sateliţi, care, de la an la an, ridică tot mai multe semne de întrebare asupra integrităţii şi unităţii teritoriale a României.
Societatea românească nu se mai regăseşte de mult în aceste formaţiuni.
Doar o parte restrânsă din electorat participă la vot şi se manifestă ca opţiune în partidele parlamentare actuale.
O prăpastie s-a instituit între nevoile oamenilor şi politică.
Ea se adânceşte de la an la an, cu efecte catastrofale atât pentru populaţie cât şi pentru structurile politice blocate într-o competiţie rigidă şi egoistă.
În anul de graţie 2011, PNŢCD ia iniţiativa formării unei largi coaliţii politice „CALEA DREAPTĂ” ca posibilă alternativă de alegere pentru un electorat mereu adus în postura de a alege doar „răul mai mic”.
Naţional-Ţărănismul Crestin Democrat îşi propune ca prin „CALEA DREAPTĂ” să ofere celor nemulţumiţi de P.D.L., U.S.L. sau U.D.M.R. posibilitatea de a opta şi pentru altceva decât pentru ceea ce li s-a impus cu forţa de către oligarhii: bani, sondaje mincinoase, etc.
Pilonii fundamentali pentru „CALEA DREAPTĂ” sunt reprezentaţi de revenirea la Monarhia Constituţională şi de refacerea Societăţii Civile, avand la temelie Moralitatea, Dreptatea Socială si Justitia.
NAŢIONAL–ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT MONARHIC
Profesiunea de credinţă a lui Corneliu Coposu, către care au convers în mod esenţial eforturile sale, a vizat revenirea la Monarhia Constituţională.
A fost un fel de „Testament Politic” al său, convingerea că în România nu se va ajunge la normalitate decât atunci când vom avea Monarhie Constituţională.
Cu un instinct infailibil, ura şi eforturile postcomuniştilor au fost îndreptate împotriva Monarhiei si a PNTCD.
De Monarhie şi de PNŢCD s-au temut cel mai mult, căci amândouă aveau în comun o tradiţie mare, o Românie Întregită şi lupta anticomunistă.
Vechimea a decantat în aceste instituţii ceea ce a fost măreţ, democratic şi instituţional pentru poporul român.
În mod real şi necesar vorbim de instaurarea totală a comunismului în România numai după 6 martie 1945 dar, mai ales, dupa 15 august 1947, cand a fost interzis pentru a 11-a oara PNTCD si respectiv dupa 30 decembrie 1947.
Până atunci PNTCD si Regele Mihai au fost aceia care, într-o luptă inegală, s-au opus şi au întârziat comunizarea forţată a ţării.
PNŢCD crede că un Proces Real al Comunismului în România începe cu Procesul momentelor sus mentionate.
După 1990 la noi în ţară a avut loc o „Restauraţie Postcomunistă”, făcută prin forme subtile, în sens contrar Evenimentelor din Decembrie şi, de aceea, opusă mai ales revenirii la Monarhie.
Acum, în condiţiile haosului politic, moral şi administrativ în care se zbate România după două decenii de regim prezidenţial, tot mai mulţi români afectaţi de mizerie, suferinţă şi disperare se întorc către Monarhie, care este considerată soluţia cea mai bună pentru ţară.
O importantă parte dintre cele mai prospere naţiuni sunt cele unde există monarhii constituţionale.
PNŢCD consideră că firul istoric întrerupt în 1947 trebuie reluat prin iniţierea unui Referendum pentru modificarea Constituţiei în sensul revenirii la Monarhia Constituţională.
De aceea partidul nostru va iniţia la nivel naţional o campanie de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei şi reinstituirii Monarhiei Constitutionale.
NAŢIONAL-ŢĂRĂNISMUL CRESTIN DEMOCRAT CIVIC
Revenirea la Monarhia Constituţională trece în mod obligatoriu prin Societatea Civilă şi implicarea sa în viaţa politică.
Un vast proces de lămurire a populaţiei nu poate face abstracţie de reprezentanţii societăţii civile.
După 1990 formaţiunile civice au jucat un rol important în orientarea valorică a României către Vest.
Cristalizarea unui spirit civic, distrus de statul totalitar, a fost văzută ca un pas necesar pentru victoria politică a Dreptei.
PNŢCD a susţinut reprezentarea civismului la nivelul luptei pentru putere.
Societatea Civilă s-a atrofiat şi a dispărut din competiţia politică, nu întâmplător, în perioada în care PNŢCD a dispărut din Parlament.
O parte dintre liderii ei de opinie, pentru avantaje de moment, au devenit propagandişti şi unelte ale guvernanţilor care au urmat după anul 2000.
Alţii, vindecaţi de iluzii, au obosit, pur şi simplu, şi s-au retras în zona neutră şi cenuşie a neimplicării în viaţa Cetăţii.
Congresul nostru se constituie într-un „Apel” pentru aducerea populaţiei exclusă din politică în zona implicării civice şi politice.
PNŢCD aşteaptă Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Asociaţiile de Revoluţionari, Răniţii Revoluţiei, Asociaţia „21 Decembrie”, formaţiuni monarhiste, reprezentanţi ai mediului studenţesc şi universitar, sindicate, ONG-uri, personalităţi valoroase ş.a. alături de noi în efortul de cristalizare a unei mari coaliţii politice.
REUNIFICAREA NATIONAL-ŢĂRĂNIŞTILOR CRESTIN DEMOCRATI
Congresul nostru este unul al reunificării tuturor ţărăniştilor.
După dispariţia lui Corneliu Coposu si pe fondul uzurii de la guvernare, la vârful partidului s-a declanşat o luptă pentru putere ce a împărţit partidul în mai multe facţiuni.
Facţiunile existente, dintre care unele au fost sustinute si de alte structuri ostile partidului, au împins conflictul până la cotele pustiitoare ale unui război total.
Aceasta a fost principala cauză a declinului în care a intrat PNŢCD şi din care nu a mai reuşit să se redreseze.
La nivelul mentalului colectiv electoratul a sancţionat- şi nu a uitat nici acum- cearta dizolvantă a acelor facţiuni.
Erodarea generată de reformele dificile înfăptuite, precum si unele neîmpliniri de la guvernare sau acţiunea dizolvantă politic a P.D. ori destramarea CDR ar fi rămas doar secundare în faţa unui partid ţărănist unit care ar fi avut un candidat propriu la alegerile prezidentiale.
Într-o formă sau alta, aceste facţiuni s-au păstrat până în prezent, la care s-au adăugat desigur, în ultimul timp, si altele noi.
Nici o facţiune nu a avut autoritatea şi forţa de a se impune în faţa celorlalte şi, în cele din urmă, după mai bine de 10 ani, sciziunile au fost preluate şi în provincie care până atunci rămăsese doar ţărănistă.
Vom dispărea dacă nu realizăm unirea national-ţărăniştilor crestini democrati!
Unitatea nu trebuie aşteptată de la factori sau cauze care se găsesc în afara noastră şi care, mai degrabă ne doresc pieirea.
Ea trebuie să pornească de la noi, de la voinţa şi înţelepciunea noastră.
Practic, am pierdut 5 luni în negocieri epuizante si sterile cu grupările Pavelescu si Moiescu. După esecul acestor negocieri la vârf, în ultimele săptămâni, ne-am deplasat în aproape toate judetele tării unde existau factiuni diverse. În urma dialogului cu liderii judeteni si teritoriali ai acestor factiuni, am reusit să determin prezenta la acest Congres a delegatilor a circa 90% din organizatiile partidului, indiferent de apartenenta lor la o factiune a partidului sau alta. În acest fel, liderii celorlalte grupări au rămas “atârnati” de propriile scame imaginare, încercând să creeze o confuzie în partid şi în opinia publică, îndeplinindu-şi astfel „misiunile”.
În realitate, Congresul nostru de astăzi reuneşte practic toţi ţărăniştii, din toate facţiunile, trecute şi prezente, având astfel şansa de a ne regăsi într-un partid mare şi puternic, de care ţara noastră are nevoie mai mult ca niciodată.
REVENIREA LA MORALITATE, DREPTATE SOCIALĂ ŞI JUSTIŢIE
Criza instituţională prelungită nu a făcut altceva decât să adâncească haosul moral din societate.
Un sentiment acut de insecuritate a pus stăpânire pe români. Ei şi-au pierdut încrederea în instituţiile statului şi chiar în stat ca atare. Solidaritatea descoperită pentru o perioadă efemeră după Revoluţie a făcut loc suspiciunii şi unui individualism exacerbat.
Confruntaţi cu o pseudoelită, care de două decenii cu excepţiile cunoscute - în loc să fie un model pentru societate a devenit -mai ales în politică- depozitara imoralităţii, indiferenţei şi a egoismului, majoritatea românilor s-au izolat în soluţii individuale de salvare.
Acest fenomen este cât se poate de periculos deoarece va duce într-o perioadă scurtă de timp la disoluţia rapidă a statului.
Toată suprastructura statală este ameninţată de un vulcan social, care ar putea mătura şi bruma de democraţie câştigată în 1989.
PNTCD face un apel dramatic pentru revenirea la moralitate, singura realitate în care se forjează statele puternice, stabile şi prospere. Partidul nostru are această autoritate întrucât a dat ţării modele de o moralitate desăvârşită între care Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, precum şi membrii noştri de onoare prezenţi azi aici.
Pentru ca un stat să fie puternic are nevoie de încrederea şi devotamentul cetăţenilor săi iar, acestea se câştigă prin exemple de moralitate, dreptate socială şi justiţie reală care să vină de sus în jos.
Numai acestea vor duce la concilierea categoriilor profesionale dezbinate, învrăjbite şi risipite.
Numai acestea vor reda încrederea în instituţiile statului, le vor face pe acestea să funcţioneze real şi, deci, le vor recâştiga pentru binele şi fericirea românilor.
O reformă a statului este un biet simulacru dacă nu atinge nucleul dur al corupţiei, exersat la nivelul cel mai de sus de decizie al statului.
Respectul şi prestigiul, atât de importante pentru continuitate şi stabilitate, se câştigă prin apariţia unei elite politice a cărei principală caracteristică este cinstea, competenţa şi valoarea reală.
Prin dreptate socială şi susţinerea unei justiţii independente şi corecte PNŢCD va urmari cu tenacitate cristalizarea şi consolidarea unei clase conducătoare veritabile, fenomen care, din păcate, până acum a fost ocultat de oligarhii postcomuniste şi securiste păguboase.
UN PNŢCD MODERN
Singularitatea PNŢCD în spectrul partidelor politice româneşti este dată de trecutul şi tradiţia sa.
Predarea ştafetei politice sau schimbul de generaţii a avut un caracter aproape sacerdotal, în care recomandarea dată de Seniori a fost la fel de importantă ca şi un proces democratic de alegeri.
Este ceea ce nu au înţeles niciodată cei care s-au cramponat de un sediu sau au confundat partidul cu o ştampilă.
PNŢCD-ul modern, cel pe care îl anunţă acest Congres, va fi unul în care tradiţia se uneşte cu o generaţie nouă, ieşită din purgatoriul luptei dintre facţiuni şi care îi reuneşte pe cei care au rămas solidari cu tradiţia.
Cu premise în trecutul care îi confirmă vocaţia europeană, partidul are nevoie de un efort sporit de ancorare în prezentul şi, mai ales, viitorul României.
Nu ne putem justifica doar printr-un trecut mare.
Alegerile de anul viitor vor zămisli o nouă pleiadă de lideri, care vor verifica şi confirma o filozofie politică în care candidatul va fi acela care va ridica organizaţia , şi nu invers.
Din 1996 până în prezent potenţialul politic şi blazonul partidului au fost folosite şi golite de substanţă politică pentru a propulsa individualităţi, care au primit notorietate, slujbe şi afaceri şi care nu au oferit, de multe ori, nimic în schimb.
Asta dacă nu cumva şi-au luat tălpăşiţa către alte formaţiuni, atunci când nu mai era nimic de câştigat.
Ne aflăm într-un moment de răscruce, în care perspectiva trebuie să fie aceea de a întări un PNŢCD modern, pornind de la individualităţi valoroase ridicate de cel mai dificil examen electoral din istoria sa.
VOCAŢIA EUROPEANĂ A PNŢCD
1. Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat este întruparea politică cea mai desăvârşită a spiritului european care a fost infaptuita pe pământul românesc. De la izvoarele sale vechi, care se găsesc în gândirea viguros identitară şi în acelaşi timp europeană afirmată de Simion Bărnuţiu, şi până la cele mai noi idei promovate în U.E. după anul 2000, partidul nostru nu a abdicat de la acest spirit.
2. Adânc europeană şi în acord cu alte mişcări asemănătoare din secolul al XIX-lea european a fost şi mişcarea de emancipare naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina. Aceasta îşi păstrează toată actualitatea, legată acum de integrarea românilor din Basarabia în Uniunea Europeană.
3. La înfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în 1926, Iuliu Maniu a adus în viaţa politică românească, afectată de moştenirea practicilor orientale, cel mai înalt exemplu de conduită politică europeană: moralitate, constituţionalism şi respectul sfânt pentru democraţie. Aceste înalte deziderate, de la care actuala clasă politică a făcut rabat total -cu unele exceptii- rămân la fel de necesare ca şi revenirea la modelul politic lăsat de liderul ţărănist.
Pentru mai bine de două decenii, Iuliu Maniu a fost singular în România în promovarea acestor valori europene împotriva absolutismului, a extremismului de stânga şi de dreapta.
4. În perioada interbelică, venirea la guvernare a PNŢ a pus capăt naţionalismului şi izolării economice propovăduite de liberalismul lui Vintilă Brătianu. Deschiderea României către Europa şi a Europei către România, pentru circulaţia de bunuri, valori şi capital este ceea ce PNŢCD a reeditat în guvernarea din anii ‘90, când s-a stopat macabra izolare ceauşistă şi cea postdecembristă a regimului Iliescu. Dacă naţionalismul autarhic liberal a dus la crearea unei oligarhii şi a unui aparat birocratic aservit, în cel mai desăvârşit dispreţ pentru o ţărănime sărăcită, naţionalismul comunist şi postcomunist a generat o oligarhie a nomenklaturii şi a infrastructurii acesteia, pe care guvernarea ţărănistă nu a reuşit să le disloce. Ridicarea unei clase mijlocii la orase si sate şi crearea unui aparat al funcţionarilor de tip occidental rămân pentru PNŢCD provocări viitoare ale destinului său european.
5. În condiţiile instaurării comunismului, Partidul Naţional Ţărănesc a rămas printre ultimele redute de rezistenţă şi de apărare ale civilizaţiei occidentale în Europa de Răsărit. Pilda sa, ajunsă şi mai tragică prin abandonarea Estului European de către acelaşi Occident, poate fi asemuită doar cu şarja executată de cavaleria poloneză împotriva blindatelor naziste.
6. Asumarea de către PNŢ a Creştin- Democraţiei a demonstrat identitatea sa europeană, înaintea altor partide din România, prin recunoaşterea acelei ideologii care defineşte Continentul European şi care a pus bazele de reclădire şi regândire a Europei după al doilea război mondial.
7. Prin aderarea la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, România a intrat în cea mai fastă şi mai generoasă constelaţie a existenţei sale ca stat din întreaga sa istorie.Punctul de cotitură pentru acest proces l-a constituit guvernarea ţăranistă din anii 1996- 2000.Preţul plătit de PNŢCD pentru reformele sale din acea perioadă se resimte până în prezent. Dar a fost un sacrificiu făcut de PNŢCD, în numele unui ideal, înalt european, care în ultimă instanţă îi defineşte menirea şi chemarea.
ZECE DOLEANŢE NAŢIONAL ŢÂRÂNISTE CREŞTIN DEMOCRATE
1. Demnitate pentru romani
Mai mult decat de saracie si coruptie endemica institutionalizata, romanii sufera de stirbirea, degradarea si abdicarea de la ultima farama de demnitate, pe care o mai pastrau in asemenea vremuri grele. Ei stiu ca cel care isi pierde demnitatea, pierde in cele din urma totul.
2. Politica de sustinere onesta si reala a intreprinzatorilor si salariatilor de la orase si politica rurală: unii dintre pilonii centrali ai politicii social economice a PNŢCD
Nu numai trecutul, dar si un viitor mai bun isi gasesc dezlegarea in lumea intreprinzatorilor, functionarilor si salariatilor din orase.
De asemenea prosperitatea romanilor depinde de investitii curajoase si masive in agricultura, uitata in mod criminal pana acum, exceptând ajutoarele (mai ales sub forma “cupoanelor”) acordate de către PNŢCD.
National-Taranismul este mai actual ca niciodata: Romania, cu un destin istoric european, este de neconceput fara ridicarea intreprinzatorilor, functionarilor si salaratilor de la oras.
Viitoarea clasa de mijloc se va zamisli în mare parte şi la sate.
Dezvoltarea rurală, ca şi modernizarea vieţii săteşti după standardele europene vor atrage forţa de muncă disponibilizată spre exploataţia pământului într-o lume confundată astăzi cu o criză alimentară şi într-o lume care reclamă tot mai insistent agricultura şi alimentaţia ecologică.
3 “Porti Deschise“ pentru elitele si tinerii romani de valoare
Aducerea in tara, pentru salarii mari si pozitii importante , a elitelor si a tinerilor valorosi.Ei si-au luat lumea in cap , au fost risipiti si vanturati in lume, manati de o tranzitie nesfarsita, paguboasa, ca si de indolenta guvernantiilor de pana acum.
Aceasta pierdere, cea mai mare suferita de tara, se cere indreptata cat mai grabnic.
Popoarele sunt ridicate de elite.
De asemenea, trebuie consolidate continuu relatiile cu romanii si elitele romanesti din strainatate.
4 “Ferestre Deschise“ pentru reforma politicii romanesti
“Aer proaspat“ in politica “inchisa“ a Romaniei!
Intre institutiile politice de la noi si oameni s-a creat o prapastie.
Politica in Romania nu mai reflecta si nu mai reprezinta cerintele reale ale societatii noastre.
Aceasta situatie poate fi depasita doar prin deschiderea accesului la viata politica pentru toata societatea.
Este nevoie de reducerea pragului electoral pentru accederea in Parlament a partidelor politice, de reducerea conditiilor restrictive necesare pentru intemeierea partidelor politice, si de permiterea accesului real la televiziunile nationale si pentru partide neparlamentare sau alte institutii, care doresc sa se exprime politic.
“Piata politica“ nu trebuie restrictionata prin corective, care alterează sau impiedica existenta unui peisaj politic divers.
Ultimul si supremul judecator este doar electoratul corect informat.
5. Legea Lustratiei pentru indreptarea vietii publice romanesti
De douzeci de ani, pe pamant romanesc, inca se confrunta doar doua” partide“: urmasii fostului aparat de comanda si represiune comunista si, respectiv, poporul roman.
Ultimul a fost mereu infrant, redus din aceasta cauza la o viata politica masluita, la saracie si neputinta.
Procesul Comunismului si alungarea spectrului comunismului, vor avea loc in Romania doar prin aplicarea acestei legi, care este de mult ceruta de PNTCD.
6. Nimic fara Dumnezeu
Esenta si destinul european al romanilor isi au izvorul in crestinismul lor.
Recunoscand aceasta, prin pilonul „moralei crestine”, PNTCD face apel la toate religiile, confesiunile religioase si la institutiile lor, sa se implice activ in acte de caritate si misionarism, pentru ajutorarea celor- tot mai multi- afectati de criza si de un capitalism salbatic.
Acelasi apel il facem catre romani ca, de pe o baza crestina, sa il respecte si sa il ajute pe romanul de langa el, aflat in suferinta.
Marile reforme sociale incep cu gestul marunt, indreptat catre cel din apropierea noastra.
Este singura atitudine ce se opune relativismului si individualismului, care ne-a afectat viata sociala, politica si, chiar, fibra noastra nationala.
Crestin-democratia national taranista este nascatoare de dreptate sociala, civism si Societate Civila.
7. Salvarea Sanatatii si a Educatiei romanilor
Ne putem pastra individualitatea si creativitatea in Europa si in lume, doar prin salvarea fiintei noastre biologice si intelectuale, grav amenintate.
Acum si in viitor se impun, cu necesitate, alocarea de bugete mai mari pentru educatie si sanatate, chiar in detrimentul altor sectoare. Este o problema de prioritati, de o optiune pentru viata si spirit, care sunt sacre.
Tarati biologic si fara spirit vom ajunge o natiune de mana a treia.
Cele mai prospere popoare ale momentului sunt cele care au investit, in primul rand, in educatie.
8. Monarhie Constitutionala
Este in traditia PNTCD si in traditia poporului roman sa se regaseasca si sa se recunoasca cel mai firesc in monarhie.
Este forma istorica cea mai “naturala“ care i se potriveste tarii cel mai bine.
Cele mai mari momente ale istoriei noastre nationale au fost cele infaptuite sub monarhie.
Doua decenii de regim prezidential, cu alunecari inspre dictatura si politie politica, au demonstrat indeajuns superioritatea monarhiei, mai ales dupa o perioada de postcomunism.
9. Unirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord cu Romania în/prin si pentru Europa Unita.
10. Punerea salariilor, pensiilor, dimensiunii sociale a economiei de piaţă, dialogului şi parteneriatului social la adapost de hazardul si comanda politica.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Bucuresti, 18.06.2011
sâmbătă, 11 iunie 2011
Liderii PNTCD lanseaza mesaje pentru sustinerea Congresului Extraordinar din 18 iunie 2011
Vă invit să urmăriţi şi să daţi mai departe mesajele domnilor Ion Diaconescu, preşedinte de onoare al PNŢCD, şi Gheorghe Ciuhandu, preşedintele Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD, care susţin Congresul Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011.
Materialele sunt preluate de pe blogul domnului Radu Rizescu: www.radurizescu.blogspot.com
Materialele sunt preluate de pe blogul domnului Radu Rizescu: www.radurizescu.blogspot.com
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD
la o Adunare Generală a Partidului, care nu va avea loc nicicând
Motto: Fiecare contează??
Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.
Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.
Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.
Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.
Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară...
Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.
Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.
Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.
Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament...”.
De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL... mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac... motanii.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte... iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…
Motto: Fiecare contează??
Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.
Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.
Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.
Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.
Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară...
Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.
Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.
Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.
Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament...”.
De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL... mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac... motanii.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte... iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…
sâmbătă, 5 martie 2011
SCRISOARE DESCHISA catre liderii PNTCD
SCRISOARE DESCHISA
Catre liderii formali si informali, declarati si autodeclarati ai PNTCD
Stimati domni,
In ultimii 2 ani si jumatate ati tot primit apeluri, mai mult sau mai putin oficiale, mai mult sau mai putin patetice, cu aderenta mai mica sau mai mare in randul membrilor de rand ai PNTCD.
Mesajul acestor apeluri a fost mereu unul si acelasi: vrem unitatea partidului, vrem sa fim iarasi ce am fost si mai mult decat atat. Conflictul deschis in 2008 de un presedinte care nu a participat la congresul propriului partid, care nu a avut demnitatea de a se retrage cand a constatat ca nu mai este dorit de acesta, recurgand la contestari in justitie si blocand astfel activitatea de orice fel a PNTCD, acest conflict perpetuat in mod absurd ne arunca in ridicol si trebuie sa se stinga!
Ati ramas surzi si orbi in fata acestor apeluri, in cel mai bun caz ati fost neputinciosi, in cel mai rau caz – intepeniti in orgolii, indarjiti de conflicte trecute, reticenti in fata unor initiative de remediere a conflictelor actuale. Nu va acuz de rea-vointa, nici de interese ascunse menite sa anihileze acest partid istoric (desi actiunile si deciziile dumneavoastra indica uneori in aceasta directie). Dar pe zi ce trece incep sa nu exclud aceste din urma posibilitati.
Si ca mine sunt multi. Din ce in ce mai multi. Voci mai mult sau mai putin sonore, voci care in curand vor striga si vor acuza franc, public, raspicat: Daca unificarea partidului nu se face ACUM, asa cum au decis cei multi, inseamna ca faceti jocul celor ce au interesul ca PNTCD sa dispara de pe scena politica. Ca faceti acest joc in mod constient sau inconstient este la fel de grav. In primul caz, veti fi acuzati de rea-vointa, in cel de-al doilea – (cel putin de) lipsa de discernamant politic. In ambele cazuri veti ramane in istorie drept personajele negative care au ingropat partidul.
Fara indoiala ca toti laolalta si fiecare dintre dumneavoastra in parte considerati ca nu aveti nici o vina. Va ganditi fie ca „v-ati vazut de treaba”, fie ca „ati facut totul”. Ei bine, nu v-ati vazut de treaba asa cum s-ar fi cuvenit, nici nu ati facut suficient pentru acest partid, ai carui lideri formali sau informali, declarati sau autodeclarati sunteti.
Greseli au fost, greseli sunt inca, iar vina este impartita. Insa aceste greseli pot fi inca reparate, prin bunavointa TUTUROR celor de la varf, prin RESPECTAREA VOINTEI CVASI-UNANIME DE IMPACARE A ORGANIZATIILOR PNTCD din toate „aripile”.
Nu cred ca ati fost atat de orbi si surzi la Sighet – unde „poporul taranist” si-a exprimat aceasta vointa – incat sa nu percepeti mesajul: ACUM ORI NICIODATA!
Si, oricarei aripi ati apartine, oricate sedinte BNC ati tine, oricate argumente juridice ati invoca, nu cred ca aveti dreptul de a ignora aceasta dorinta cvasiunanima de normalitate, exprimata la Sighet. Actionati in SPIRITUL Acordului de unificare. Litera sa tine de detalii. Amanunte ce pot fi stabilite prin consultari cu toti liderii din tara. Eventual intr-un CNC extins, care sa cuprinda toate aripile.
Domnilor „presedinti” (cred ca oportunitatea ghilimelelor este evidenta, avem acum un presedinte de fapt, unul de drept si unul (auto)declarat pe valul unor conjuncturi (ne)prielnice), din punct de vedere juridic, toti puteti fi (unii ati fost deja) contestati. Legea e proasta, sistemul juridic – asijderea si sunt facute de asa natura incat sa ne judecam noi cu noi si poate si cu altii inca un lung rastimp. „Invingatorul” va fi cel inarmat cu multa rabdare si multi bani – caci, nu-i asa, avocatii trebuie sa manance si ei o paine, in ciuda incompetentei – si la capatul acestor lungi procese va „castiga” un partid mort (dar ramane, nu-i asa, posibilitatea ca tocmai acest „castig” sa fie urmarit, desi toti, fara exceptie, declarati contrariul...)
Legitimitatea REALA, morala si politica, v-o da Partidul, domnilor! NU judecatorul X de la Tribunalul Y. Nici 4-5 persoane lipite de dumneavoastra ca niste capuse, agatate de niste functii ce nu mai inseamna nimic intr-un partid de 1%. Si nici, mai ales, eventuala convingere a dumneavoastra ca „juridic” reprezentati partidul. „Juridic” nu inseamna neaparat „moral” sau „drept”, de fapt nu inseamna nimic, daca nu coagulati langa dumneavoastra fortele reale ale partidului si personalitatile cu adevarat prestigioase ale acestuia.
Prin urmare, onoarea, demnitatea, luciditatea politica ar trebui sa va indemne sa actionati ACUM – inainte de Congres – atât pentru stingerea oricaror procese civile si penale, in mod neconditionat, cât şi pentru reunificarea reală a Partidului. Astfel v-ati recastiga o parte din respectul pierdut si / sau din increderea ce v-a fost retrasa in acesti 2 ani si jumatate de conflicte.
Nu uitati ca cel ce a rostit „daca voi nu ma vreti, eu va vreau” a sfarsit tragic.
Faceti pasul inapoi, daca e cazul, blocajul actual nu e de folos nici unui „presedinte”, nici, mai ales, partidului; deblocati partidul, organizati alegeri uninominale (avand grija sa fie statutare si legale) si asumati-va cu demnitate si onoare rolul de invingator sau de invins. Apoi participati la reconstructia PNTCD, in mod neconditionat, asa cum sunt dispusi sa faca (cei mai) multi membri de rand. Iar daca va fi cazul, iesiti pe usa din fata, cu demnitate, cu capul sus, inainte de a fi dati afara pe usa din dos de poporul taranist, inainte ca acesta sa strige „capul lui Motoc vrem!”
Om fi noi, taranistii de rand, prosti (dar multi), insa nu e nevoie de multa minte pentru a intelege ca, daca actuala stare de lucruri nu se amelioreaza curand, nu vom mai fi deloc...
Stimati domni, aveti o responsabilitate in fata istoriei, pe care trebuie sa o indepliniti cu onoare: "sa nu lasati Partidul sa moara". Urmati acest deziderat. Este al tuturor taranistilor.
Cu respect si speranta (inca),
Cristina Andrei – membra a PNTCD din 1992
[polldaddy rating="4007675"]
Catre liderii formali si informali, declarati si autodeclarati ai PNTCD
Stimati domni,
In ultimii 2 ani si jumatate ati tot primit apeluri, mai mult sau mai putin oficiale, mai mult sau mai putin patetice, cu aderenta mai mica sau mai mare in randul membrilor de rand ai PNTCD.
Mesajul acestor apeluri a fost mereu unul si acelasi: vrem unitatea partidului, vrem sa fim iarasi ce am fost si mai mult decat atat. Conflictul deschis in 2008 de un presedinte care nu a participat la congresul propriului partid, care nu a avut demnitatea de a se retrage cand a constatat ca nu mai este dorit de acesta, recurgand la contestari in justitie si blocand astfel activitatea de orice fel a PNTCD, acest conflict perpetuat in mod absurd ne arunca in ridicol si trebuie sa se stinga!
Ati ramas surzi si orbi in fata acestor apeluri, in cel mai bun caz ati fost neputinciosi, in cel mai rau caz – intepeniti in orgolii, indarjiti de conflicte trecute, reticenti in fata unor initiative de remediere a conflictelor actuale. Nu va acuz de rea-vointa, nici de interese ascunse menite sa anihileze acest partid istoric (desi actiunile si deciziile dumneavoastra indica uneori in aceasta directie). Dar pe zi ce trece incep sa nu exclud aceste din urma posibilitati.
Si ca mine sunt multi. Din ce in ce mai multi. Voci mai mult sau mai putin sonore, voci care in curand vor striga si vor acuza franc, public, raspicat: Daca unificarea partidului nu se face ACUM, asa cum au decis cei multi, inseamna ca faceti jocul celor ce au interesul ca PNTCD sa dispara de pe scena politica. Ca faceti acest joc in mod constient sau inconstient este la fel de grav. In primul caz, veti fi acuzati de rea-vointa, in cel de-al doilea – (cel putin de) lipsa de discernamant politic. In ambele cazuri veti ramane in istorie drept personajele negative care au ingropat partidul.
Fara indoiala ca toti laolalta si fiecare dintre dumneavoastra in parte considerati ca nu aveti nici o vina. Va ganditi fie ca „v-ati vazut de treaba”, fie ca „ati facut totul”. Ei bine, nu v-ati vazut de treaba asa cum s-ar fi cuvenit, nici nu ati facut suficient pentru acest partid, ai carui lideri formali sau informali, declarati sau autodeclarati sunteti.
Greseli au fost, greseli sunt inca, iar vina este impartita. Insa aceste greseli pot fi inca reparate, prin bunavointa TUTUROR celor de la varf, prin RESPECTAREA VOINTEI CVASI-UNANIME DE IMPACARE A ORGANIZATIILOR PNTCD din toate „aripile”.
Nu cred ca ati fost atat de orbi si surzi la Sighet – unde „poporul taranist” si-a exprimat aceasta vointa – incat sa nu percepeti mesajul: ACUM ORI NICIODATA!
Si, oricarei aripi ati apartine, oricate sedinte BNC ati tine, oricate argumente juridice ati invoca, nu cred ca aveti dreptul de a ignora aceasta dorinta cvasiunanima de normalitate, exprimata la Sighet. Actionati in SPIRITUL Acordului de unificare. Litera sa tine de detalii. Amanunte ce pot fi stabilite prin consultari cu toti liderii din tara. Eventual intr-un CNC extins, care sa cuprinda toate aripile.
Domnilor „presedinti” (cred ca oportunitatea ghilimelelor este evidenta, avem acum un presedinte de fapt, unul de drept si unul (auto)declarat pe valul unor conjuncturi (ne)prielnice), din punct de vedere juridic, toti puteti fi (unii ati fost deja) contestati. Legea e proasta, sistemul juridic – asijderea si sunt facute de asa natura incat sa ne judecam noi cu noi si poate si cu altii inca un lung rastimp. „Invingatorul” va fi cel inarmat cu multa rabdare si multi bani – caci, nu-i asa, avocatii trebuie sa manance si ei o paine, in ciuda incompetentei – si la capatul acestor lungi procese va „castiga” un partid mort (dar ramane, nu-i asa, posibilitatea ca tocmai acest „castig” sa fie urmarit, desi toti, fara exceptie, declarati contrariul...)
Legitimitatea REALA, morala si politica, v-o da Partidul, domnilor! NU judecatorul X de la Tribunalul Y. Nici 4-5 persoane lipite de dumneavoastra ca niste capuse, agatate de niste functii ce nu mai inseamna nimic intr-un partid de 1%. Si nici, mai ales, eventuala convingere a dumneavoastra ca „juridic” reprezentati partidul. „Juridic” nu inseamna neaparat „moral” sau „drept”, de fapt nu inseamna nimic, daca nu coagulati langa dumneavoastra fortele reale ale partidului si personalitatile cu adevarat prestigioase ale acestuia.
Prin urmare, onoarea, demnitatea, luciditatea politica ar trebui sa va indemne sa actionati ACUM – inainte de Congres – atât pentru stingerea oricaror procese civile si penale, in mod neconditionat, cât şi pentru reunificarea reală a Partidului. Astfel v-ati recastiga o parte din respectul pierdut si / sau din increderea ce v-a fost retrasa in acesti 2 ani si jumatate de conflicte.
Nu uitati ca cel ce a rostit „daca voi nu ma vreti, eu va vreau” a sfarsit tragic.
Faceti pasul inapoi, daca e cazul, blocajul actual nu e de folos nici unui „presedinte”, nici, mai ales, partidului; deblocati partidul, organizati alegeri uninominale (avand grija sa fie statutare si legale) si asumati-va cu demnitate si onoare rolul de invingator sau de invins. Apoi participati la reconstructia PNTCD, in mod neconditionat, asa cum sunt dispusi sa faca (cei mai) multi membri de rand. Iar daca va fi cazul, iesiti pe usa din fata, cu demnitate, cu capul sus, inainte de a fi dati afara pe usa din dos de poporul taranist, inainte ca acesta sa strige „capul lui Motoc vrem!”
Om fi noi, taranistii de rand, prosti (dar multi), insa nu e nevoie de multa minte pentru a intelege ca, daca actuala stare de lucruri nu se amelioreaza curand, nu vom mai fi deloc...
Stimati domni, aveti o responsabilitate in fata istoriei, pe care trebuie sa o indepliniti cu onoare: "sa nu lasati Partidul sa moara". Urmati acest deziderat. Este al tuturor taranistilor.
Cu respect si speranta (inca),
Cristina Andrei – membra a PNTCD din 1992
[polldaddy rating="4007675"]
marți, 22 februarie 2011
Acord politic de Unificare a PNŢCD
Redau mai jos Acordul de Unificare a PNŢCD, încheiat de curând la Bucureşti.
Încheiat astăzi, 26.01.2011, la Sediul Central al PNŢCD, din Bd. Carol I nr. 24 Bucureşti, între domnii Aurelian Pavelescu, Laurenţiu Mândrea, Iulian Iordăchescu şi Vasile Toader, pe de o parte şi domnii Victor Ciorbea, Lucian Filip, Radu Rizescu şi Liviu Petrina, pe de altă parte.
În urma negocierilor care au avut loc, s-au convenit următoarele:
Bucureşti, 26 ianuarie 2011
Aurelian Pavelescu(SS indescifrabil); Victor Ciorbea (SS indescifrabil)
Laurenţiu Mândrea; Lucian Filip (SS indescifrabil)
Iulian Iordăchescu; Radu Rizescu
Vasile Toader; Liviu Petrina
[polldaddy rating="3497679"]
(Scris de mână dreapta sus: De acord. Semnătura preşedintelui de onoare Ion Diaconescu)
ACORD POLITIC DE UNIFICARE A PNŢCD
Încheiat astăzi, 26.01.2011, la Sediul Central al PNŢCD, din Bd. Carol I nr. 24 Bucureşti, între domnii Aurelian Pavelescu, Laurenţiu Mândrea, Iulian Iordăchescu şi Vasile Toader, pe de o parte şi domnii Victor Ciorbea, Lucian Filip, Radu Rizescu şi Liviu Petrina, pe de altă parte.
În urma negocierilor care au avut loc, s-au convenit următoarele:
- Convocarea Congresului Extraordinar de Unificare a PNŢCD, care va avea loc la Bucureşti, sâmbătă, 12.03.2011, după validarea prezentului Acord de către Comitetele Naţionale de Conducere.
- Părţile convin ca la Congresul arătat mai sus să se depună o Moţiune Unificatoare Victor Ciorbea – Aurelian Pavelescu.
- Componenţa viitorului BNC al partidului va fi stabilită pe criterii de competenţă şi paritate, pe bază de negocieri. BNC va fi astfel structurat încât să asigure reprezentarea echitabilă şi echilibrată a tuturor structurilor partidului, precum şi o punere în valoare a tuturor personalităţilor acestuia.
- Toate litigiile dintre părţi, care privesc partidul şi mebrii acestuia, de natură civilă şi / sau penală, încetează de plin drept în momentul aprobării MOţiunii unificatoare de către Congresul Extraordinar din 12.03.2011. În acest scop, conducerea nou aleasă va face demersurile necesare în termen de 5 zile după Congres, privind retragerea tuturor acţiunilor civile reciproce şi a plângerilor penale.
- Organizarea Congresului se va realiza de către o Comisie paritară, condusă de domnii Victor Ciorbea şi Aurelian Pavelescu, formată din 10 membri desemnaţi (câte 5 de fiecare parte). Comisia se împuterniceşte să formuleze şi propuneri de modificare a Statutului PNŢCD, care vor fi supuse spre aprobare Congresului.
- De la data validării prezentului Acord de către CNC-uri, activitatea politică a membrilor PNŢCD se va desfăşura în toate organizaţiile şi sediile partidului în mod unitar.
- Organizaţiile PNŢCD îşi vor desemna delegaţii care vor participa la Congresul de Unificare a Partidului din data de 12.03.2011, numărul total fiind de 800 de delegaţi.
- Acest Acord conferă tuturor membrilor partidului drepturi statutare depline, precum şi obligaţia de a se abţine de la orice acţiuni care ar putea afecta procesul de unificare. Toţi creştin-democraţii sunt chemaţi să se implice în procesul de unificare.
- Acest Acord are un caracter solemn şi angajează pe fiecare dintre semnatari în mod irevocabil.
- Prezentul Acord de Unificare a fost încheiat în 2 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.
Bucureşti, 26 ianuarie 2011
Aurelian Pavelescu(SS indescifrabil); Victor Ciorbea (SS indescifrabil)
Laurenţiu Mândrea; Lucian Filip (SS indescifrabil)
Iulian Iordăchescu; Radu Rizescu
Vasile Toader; Liviu Petrina
(Ştampila PNŢCD pe mijloc)
(Scris de mână dreapta jos: La negocieri a participat şi dl. Corneliu Sicoe, ca reprezentant al TNŢCD Sector 3. Două semnături indescifrabile)
[slideshow]
[polldaddy rating="3497679"]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)