luni, 30 iulie 2012

65 de ani de la dizolvarea PNŢ







(Articol preluat de pe vestul.ro)
Foto 1

În 29 iulie 1947, Guvernul condus de Petru Groza decide dizolvarea PNŢ, partid care constituia o ameninţare pentru regimul comunist.



Începând cu 1944, Partidul Comunist Român a încercat, prin toate mijloacele, inclusiv forţă, să pună mâna pe putere.
Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat s-au opus, forţele comuniste încercând distrugerea acestora. În preajma alegerilor din 19 noiembrie 1946, PNŢ a trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, arătând abuzurile guvernului din România. Deşi PNŢ a câştigat de departe alegerile, acestea au fost falsificate, iar Blocul Partidelor Democrate (care forma guvernul de stânga al lui Petru Groza) a ieşit învingător. Partidele istorice nu recunosc alegerile. Guvernul lui Groza are control complet asupra administraţiei
Ceea ce a rămas cunoscut până în ziua de azi drept „Înscenarea de la Tămădău” a constituit momentul în care comuniştii au lovit puternic PNŢ. În dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, la orele 6.30, un grup de fruntaşi ţărănişti este surprins de autorităţile comuniste, pe câmpul de la Tămădău, localitate situată la 46 de km de capitală, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniţă. Din grup făceau parte: Ion Mihalache, vicepreşedinte PNŢ, cu soţia, Nicolae Penescu, secretar general PNŢ, cu soţia, Nicolae Carandino, directorul ziarului „Dreptatea”, cu soţia, Ilie Lazăr, doctorul Constantin Gafenco, inginerul Gheorghe Popescu, Dumitru si Eugen Borcea. Proiectul fugii peste graniţă fusese pus la punct încă din 6 iulie când Grigore Gafencu, prin fiul fruntaşului ţărănist Emil Haţieganu, a comunicat posibilitatea fugii în occident cu două avioane IAR Destinaţia finală urma sa fie Marea Britanie, pentru a-i informa pe oficialii din statele occidentale despre ceea ce se petrecea cu adevarat în ţară. Pentru Iuliu Maniu, faptul era „o datorie morală”, dar, considerându-se „prea batrân”, a refuzat să plece, lăsându-şi mai tinerii colegi să ducă la îndeplinire misiunea. Ei urmau sa fie ajutaţi de aviatorii Lustig Romulus şi Gheorghe Preda şi de şoferii Aurel Popa şi Petre Rusu. Toţi cei 14 au fost arestaţi şi duşi într-o carceră a Ministerului de Interne. Înscenarea de la Tămădău a fost etichetată drept act de trădare naţională şi transformată într-un caz politic major.
La 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a demnitarilor ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. S-a interzis activitatea ziarului „Dreptatea”, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu, împreună cu întreaga conducere a partidului au fost arestaţi. La 29 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri s-a decis dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc. În aceeaşi zi a fost convocată Adunarea, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat lichidarea PNŢ, cu 294 de voturi pentru şi unul împotrivă.
Înscenarea judiciară împotriva PNŢ are loc între 29 octombrie - 11 noiembrie 1947, când Iuliu Maniu, pe atunci în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă şi degradarea civică pe 10 ani, confiscarea averii şi plata sumei de 50.000 de lei, cheltuieli de judecată. Maniu a murit pe 3 februarie 1953, în închisoarea comunistă de la Sighet, la vârsta de 81 de ani. Ion Mihalache a fost deţinut într-o celulă izolată până la sfârşitul vieţii, iar Ovidiu Borcea a fost asasinat. Nicolae Penescu, ministru de Interne în guvernul Rădescu, a fost eliberat în 1964 şi a putut emigra în Franţa, permisiune ce i s-a acordat ca un gest de curtoazie faţă de generalul Charles de Gaulle, preşedintele francez, ce va face o vizită în 1968 în România. În anii ce au urmat, liderii ţărănişti sau chiar simplui membri care au îndrăznit să critice regimul au umplut lagărele şi temniţele comuniste. Unii au supravieţuit, dar numărul celor care au murit în închisorile de la Sighet, Aiud, Galaţi, Piteşti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebeş, Craiova, Oradea, Suceava, Râmnicu Sărat, Botoşani, Vaslui, în mine, la Canal, precum şi în satele din Bărăgan, de ordinul zecilor de mii, nu este cu exactitate cunoscut nici în zilele noastre.Ana LUPU

29.07.2012


(Sursa: vestul.ro)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu